Napoli, jungla urbană a Italiei

Vedi Napoli e poi muori – (să vezi Napoli și apoi poți muri) este fraza folosită de Goethe în romanul său Călătorie în Italia (1786-1788). Goethe considera Napoli cel mai intens și magic loc de pe pământ. Sunt de acord și eu cu o parte: Napoli este, cu siguranță, unul dintre cele mai intense orașe în care am ajuns până acum. Cel de-al treilea oraș ca mărime din Italia este renumit pentru Mafia locală (Camorra) și zonele rău famate. Reputația sa reprezintă unul dintre motivele pentru care nu este invadat de atâția turiști ca celelalte orașe din Italia. În realitate, Napoli a evoluat mult în ultimii ani, fiind cel mai prosper oraș din sudul Italiei. Și nicidecum atât de periculos cum se spune!

În ceea ce privește traficul, aici lucrurile se schimbă la 180 de grade. Trafic haotic, infernal, gălăgios, șoferi kamikaze pe scuter care nu știi de unde apar și cu ce viteză merg. Norocul nostru era că ne claxonau de fiecare dată, așa că puteam sări rapid un pas în spate, ne lipeam de un perete, închideam ochii și așteptam să treacă. Rareori vedeam un scuterist echipat corespunzător. În cele mai multe cazuri, erau 2-3-4 persoane pe scuter, fără căști de protecție. Mirarea era și mai mare când erau câte 4 băieți de 12 ani pe un singur scuter sau fete care dădeau liniuțe și mămici cu copii de câteva luni fără cască. Pe lângă nebunia șoferilor, străzile înguste din multe cartiere, lipsa trotuarelor, a trecerilor de pietoni, a semnelor de circulație nu ne linișteau mai deloc. Și cu toate acestea, totul funcționa normal pentru ei! Iar eu nu pot să spun că nu mi-a plăcut nebunia napoletană – este ceva unic care merită experimentat pe viu.

Scutere la tot pasul și un cățel la volan…că așa se poartă în Napoli

Nu în ultimul rând, trebuie să atrag atenția asupra unui aspect dureros : Napoli este cel mai murdar oraș pe care l-am vizitat până în prezent. Sau poate se află la același nivel cu câteva sătuce uitate de lume din Cambodgia, dar cred totuși că le surclasează. Sunt mormane de gunoaie peste tot, până și în centrul vechi și piețele centrale. Era o adevărată provocare să le ocolim pe stradă. Cu toții știm că este frumos să călătorești și să vorbești tuturor despre frumusețile unui loc, dar consider că este necesar să atragem atenția și asupra lucrurilor negative.

Ce vizităm?

Centrul istoric

Napoli are o istorie lungă, marcată de numeroase clădiri, monumente și biserici impozante, motiv pentru care în 1995, centrul istoric a fost inclus în patrimoniul UNESCO. Dar cum Napoli este un oraș al contrastelor, în centrul vechi nu veți vedea doar monumente impresionante, ci și clădiri baroce dărăpănate care stau să pice pe voi. Și pe lângă toate acestea, multe blocuri sărăcăcioase în balcoanele cărora atârnă rufe la uscat – de la șosete și chiloți până la fețe de masă și pături. Nu doar în balcoane se întind hainele, ci și deasupra străzilor! Se folosesc sfori duble cu un sistem de scripeți la capete pe care-și întind ambii vecini hainele. Ceva mai autentic nu cred că există în toată Italia!

Bisericile

Printre clădirile impozante din centrul vechi se numără domul, cunoscut și sub numele de Catedrala di San Gennaro. Este cea mai mare biserică romană din Napoli, o combinație inedită de arhitectură gotică și barocă.  Alte biserici care merită vizitate sunt Santa Chiara și San Lorenzo Maggiore.

În stânga, San Lorenzo Maggiore

Castelele

Pentru mine, Castelul Nuovo rămâne unul dintre cele mai impresionante și atipice castele din Italia. Datorită dimensiunii impunătoare și amplasării pe o colină, aproape de apă, a devenit unul dintre principalele obiective turistice din oraș. Arhitectura este deosebită, între cele două turnuri ale sale fiind construit un arc de marmură care contrastează puternic cu restul castelului. A fost locuința regilor din Napoli, Aragon și Spania până la începutul secolului al XIX-lea. Se poate vizita și interiorul castelului, în care se organizează adesea expoziții.

Alte castele pe care ne-ar fi plăcut să le vizităm, dar n-am avut destul timp la dispoziție sunt : Castel dell’ Ovo, construit în secolul al XII-lea pe o insuliță de lângă în Napoli, în prezent peninsulă – intrare liberă; Palatul Reggia di Capodimonte – un palat bourbon care servea drept reședință de vară și cabană de vânătoare pentru familia regală; castelul Sant’ Elmo, o fortăreață cocoțată pe un deal din oraș la care se ajunge cu funicularul.

Piazza del Plebiscito cu Palatul Regal

La capătul străzii Via Toledo, animată de dimineața până seara și plină cu magazine și restaurante, se găsește piața centrală a orașului. Piazza del Plebiscito este mărginită de Palatul Regal într-o parte, iar în cealaltă parte, de biserica San Francesco di Paola, cu coloane masive de ambele părți. Am ajuns în piață seara după ce s-a terminat un eveniment – sau cel puțin, așa suspectăm noi. Și spun asta pentru că piața era plină de gunoaie. Din cauza mizeriei, nici nu am putut admira împrejurimile – eram de-a dreptul șocate de cât de murdar era. Sunt convinsă că arată mult mai bine ziua, mai ales dacă este și curată.

Și gândiți-vă că am ales o poză în care nu se văd multe gunoaie…

 Galeria Umberto I

Asemănătoare cu galeria Vittorio Emanuele II din Milano, dar la o scară mult mai mică, este galeria Umberto I. Este întrebuințată în aceleași scopuri – shopping, cafenele, restaurante, și păstrează aceleași elemente renascentiste care pot fi văzute în Milano. Până și aici am fost dezgustate să vedem o mulțime de gunoaie aruncate pe jos. Da, pe jos, în această clădire superbă care este inclusă în UNESCO!

Portul și excursii pe apă

Ne-am plimbat puțin prin port și speram să găsim și o faleză concepută special pentru pietoni, dar n-am avut noroc. Napoli este un punct maritim important al Italiei, atât pe plan comercial, cât și turistic. În port erau ancorate ambarcațiuni de toate dimensiunile: bărci, vapoare, feriboturi, vase de croaziere. Din Napoli, puteți lua feribotul spre Procida, Ischia, Capri, Sicilia, Sardinia, Positano, Sarrento. Noi am fost o zi în Ischia, iar biletul dus-întors a costat 24 de euro. Toate detaliile le veți primi în articolul următor.

Cartierul de noapte

Probabil că multora li se pare periculos să iasă noaptea în oraș, însă în cartierul Chiaia, pe Via Baretti, toată lumea merge doar să se distreze. Străduțele sunt pline de baruri, oameni veseli care nu ne-au deranjat absolut deloc. Iar prețurile ca în România. O bere aproximativ 3 euro, un cocktail 5 euro, iar shot-urile 2 euro.

O mică, mică parte din marea de oameni

Ce mâncăm?

Pizzeriile din Napoli sunt un obiectiv turistic de neratat! Ar fi un sacrilegiu să ajungeți în locul unde a luat naștere pizza și să nu o gustați. Există două feluri de pizza tradiționale – Margherita și Marinara. Simple, doar cu sos de roșii, brânză, busuioc sau usturoi, și incredibil de gustoase! Legenda spune că regina Margherita a ajuns în vizită în Napoli și intrigată fiind de aluatul uns cu sos de roșii pe care toți îl mâncau, a cerut să i se pregătească și ei. Porția ei a fost mai specială – cu roșii într-o parte, brânză în mijloc și busuioc în cealaltă parte. V-ați prins, nu? Culorile steagului Italiei. Reginei i-a plăcut atât de mult pizza, încât a fost numită după ea: pizza Margherita. Pizzeria care i-a pregătit reginei delicatesa încă mai există și se numește Brandi. Alte pizzerii faimoase sunt Pizzeria di Matteo, Antica Pizzeria I Decumani, Da Michele. Dar nu vă faceți griji, oriunde ați merge, pizza este incredibilă. Există o Asociație a Pizzei Napolitane Veridice care are reguli foarte strice de preparare – felul cuptorului, modul de prepare a aluatului, instrumentele folosite, dimensiune, grosime.

Recomand și pastele, fructele de mare, peștele proaspăt și neapărat burrata – un fel de mozarella mai cremoasă, din lapte de bivoliță. Iar pe lângă felurile principale, tiramisu, gelato și cafea. V-am tot zis că nu prea beau cafea, dar în Napoli era atât de bună încât am cedat tentației!

Pizza Marinara, dorada, pizza cu semințe de dovleac, pizza cu rucola, salată cu burrata

Undeva prin centrul vechi, la o pizzerie oarecare cu pizza delicioasă

Cum ajungem?

Din Cluj-Napoca nu există zbor direct. Puteți zbura în Roma sau Milano și de acolo, să luați alt avion spre Napoli. Noi am zburat până la București și de acolo, zbor direct cu WizzAir până în Napoli. Biletul de avion Cluj – București a costat 78 de lei, iar București – Napoli, 320 de lei, cu WizzDiscount Club (reducere de 90 de lei din prețul inițial).

Transport aeroport – oraș

De la aeroport puteți lua shuttle-ul Alibus până în gara Garibaldi. Un bilet costă 5 euro și este valabil 90 de minute pe orice mijloc de transport. Adică, puteți merge cu Alibus până la gară, iar de acolo puteți lua tramvaiul sau metroul până la cazare, folosind același bilet.

O alta variantă este să luați autobuzele locale până în centrul orașului. Noi am luat numărul 182 până lângă dom, unde aveam cazarea. Autobuzul vine din 20 în 20 de minute, iar biletele se iau de la șofer. Un bilet costă 1.5 euro.

Transport local

Un oraș se descoperă cel mai bine luat la pas. Dacă sunteți prea obosiți și vă lasă picioarele, puteți lua autobuzul, tramvaiul, metroul sau chiar funicularul. Noi am luat metroul în mod expres pentru a vizita stația Toledo, din pozele de mai jos. Un bilet costă între 1,2 și 1,5 euro, în funcție de stația de plecare (așa am dedus noi). Puteți să vă luați și bilet pentru o zi întreagă, dacă inteționați să circulați mult cu mijloacele de transport în comun.

Unde ne cazăm?

Noi am fost 5 fete și ne-am închiriat un apartament de pe booking.com. A costat 1.200 de lei pentru 3 nopți, deci 240 de lei de căciulă. Apartamentul era construit pe două niveluri. La parter aveam hol, bucătărie, un dormitor mare cu un pat dublu și un pat simplu, iar sus aveam un dormitor cu un pat dublu și o baie.  Apartamentul era amplasat aproape de centrul orașului, într-un cartier tipic italian. 

După câteva zile petrecute în Napoli și un amalgam de sentimente contradictorii, mi-am dat seama că fie te îndrăgostești pe loc de nebunia și contrastele orașului, fie îți displace de la prima vedere și abia aștepți să fugi de dezordinea și gălăgia de acolo. Napoli este unic, iar ca să înțelegeți despre ce vorbesc, trebuie văzut și trăit!

Sharing is caring!

Comments

comments

Leave a Reply