Angkor Wat, cea de-a opta minune a lumii

Am vizitat Cambodgia în decembrie 2015, într-o vacanță de o lună de zile în Asia de Sud-Est. Am petrecut Ajunul Crăciunului în Bangkok, iar în ziua de Crăciun, la 9 dimineața am luat autobuzul din stația Mo Chit spre Siem Reap, Cambodgia. Drumul durează aproximativ șase ore, patru până la graniță și de acolo încă două până în Siem Reap. La graniță a trebuit să coborâm din autobuz, să trecem pe jos printr-un punct de control unde ni se verifica pașaportul și urma să primim viza. Ei bine, nu știu dacă se întâmplă frecvent asta și dacă este un obicei practicat doar în anumite puncte la frontieră, dar nu am fost lăsați să trecem fără să dăm șpagă. Ne-au cerut 5$ în plus de persoană pe care nu am vrut să îi dăm, dar ne-au amenințat că nu primim viza dacă nu o facem. Am plătit cei 5$ și lucrurile s-au mișcat foarte repede, în 10 minute aveam deja viza în pașaport.

Două-trei ore mai târziu, ajungeam în centrul orașului Siem Reap. Nu aveam un itinerariu prestabilit, implicit nici cazare, dar aveam încredere că o să găsim repede un loc de dormit. Coborâm din autobuz, suntem întâmpinați de mai mulți șoferi de tuk-tuk și îl rugăm pe unul dintre ei să ne ducă la câteva pensiuni aproape de centru. Pretenții mari nu aveam, voiam doar să fie curat. Răspunsul băiatului care purta o pălărie de Moș Crăciun pe cap, a fost:

It’s Merry Christmas today! The city is full, but we will find something! (Este Crăciun Fericit astăzi, orașul este plin, dar vom găsi ceva!)

Mi s-a părut atât de amuzant să aud că nu doar el, ci și alți localnici, credeau că sărbătoarea se numește Merry Christmas (Crăciun Fericit) în loc de Christmas (Crăciun).  Am avut mare noroc cu șoferul și după aproximativ 30 de minute, eram deja cazați într-o pensiune frumoasă, curată, dotată cu aer condiționat, aproape de centrul orașului. Am făcut un duș, ne-am schimbat și am ieșit să luăm pulsul orașului.

Pregătiri în toi pentru Anul Nou

Orașul Siem Reap

Mă așteptam să dau peste o țară foarte săracă, cu prețuri mici comparativ cu Thailanda, dar există orașe, precum Siem Reap, care s-au dezolvat foarte mult datorită turismului. Spre deosebire de celelalte orașe de mărime medie prin care am umblat în luna respectivă (Chiang Mai și Chiang Rai în Thailanda, Luang Prabang și Vang Vieng în Laos), în Siem Reap erau o mulțime de resorturi luxoase și lanțuri de hoteluri internaționale, cum ar fi Hilton și Marriott. În plus, moneda lor s-a devalorizat atât de mult încât toată lumea folosește dolarul. Asta înseamnă că prețurile nu erau așa mici cum credeam eu pentru că (aproape) totul începea de la un dolar.

În Siem Reap, am avut norocul să asistăm la o procesiune religioasă. Zeci sau chiar sute de călugări budiști, îmbrăcați în robe portocalii, împreună cu localnici îmbrăcați în robe albe, cu flori în mână, au umplut străzile orașului. Nu știu care să fi fost motivul, dar oamenii se bucurau, cântau și duceau ofrandă.

Am ajuns în Siem Reap în 25 decembrie și chiar dacă cambodgienii nu sărbătoresc Crăciunul, ei fiind budiști, localnicii purtau căciulițe de Moș Crăciun, iar străzile și restaurantele erau decorate festiv. Lumea era binedispusă, dar cu toate acestea, eu nu am simțit deloc atmosfera de sărbătoare, fără zăpadă, brad, familie și sarmale. Dar dacă tot eram atât de departe de casă, am zis să înlocuim mâncarea tradițională românească cu mâncare (ne)tradițională khmeră. Ne-am așezat la un restaurant pe bulevardul principal și am comandat ce era mai ciudat în meniu: crocodil, struț, șarpe. Fiindcă ne-au plăcut toate ciudățeniile și ni s-au aprins câlcâiele după preparatele lor, am mers la cursuri de gătit mâncare tradțional cambodgiană, la Paper Tiger. În ziua cu pricina, ne-am întâlnit cu ceilalți cursanți și cu profesorul-bucătar, am mers în piața locală din Siem Reap de unde am cumpărat ingredientele necesare, ne-am întors în bucătărie și ne-am apucat de treabă. Am gătit pachețele de primăvară și la felul principal, fructe de mare sau pește local, cu garnitură de legume sau orez. La final, fiecare și-a mâncat “capodopera culinară”.

Piețele la fel de rău arătau și înainte ca Asia Express să fie la modă

“Raionul” de legume și fructe

Gătim, gătim, nu stăm

Preparatele finale

Angkor Wat

Motivul pentru care mulți oameni vizitează Asia îl reprezintă Angkor Wat, cel mai mare complex religios din lume. Angkor Wat se găsește la 6 km de Siem Reap și se întinde pe o suprafață de 163 ha. A fost construit în secolul al XII-lea, în timpul Imperiului Khmer, unul dintre cele mai puternice imperii din asia de Sud. Angkor Wat era capitala imperiului în perioada sa de glorie și reprezintă în prezent cea mai mare moștenire lăsată de khmeri. La începuturi a fost un complex de temple hinduse, transformate pe sfârșitul secolului al XII-lea în temple budiste.

La Angkor Wat puteți ajunge cu mașină, scuter, tuk-tuk sau bicicletă din Siem Reap. Noi am ales ultima variantă și eram tare fericiți că în sfârșit ne dăm cu bicicleta în Asia. Problema a fost că nu am verificat ca bicicletele să aibă mai multe vizite, le-am luat pe primele pe care le-am văzut. Se spune că Angkor Wat este cel mai frumos la răsărit, așa că ne trezim și noi la 5 dimineața, urcăm pe biciclete amorțiți, cu ochii cârpiți de somn și plecăm spre Angkor Wat. După câțiva kilometri ne dăm seama că nu a fost totuși cea mai isteață mișcare să mergem cu bicicletele, dar nu mai puteam da înapoi. Și uite așa, am ajuns să ne plimbăm de la un templu la altul pe o bicicletă fără viteze, la 30+ de grade.

Pe drum spre templu

Și-am ajuns!

De ajuns, am ajuns noi cum am ajuns, dar după poarta de intrare a început greul. Angkor Wat fiind un complex atât de mare, templele sunt întinse pe toată suprafața și distanța dintre ele poate fi destul de mare. A fost plăcut în primele ore ale dimineții când era încă răcoare și am reușit să vizităm templele de la intrare care erau mai apropiate. Dar înainte de prânz, a devenit extrem de cald. Deja scoteam limba ca un cățel și pedalam în continuare, îmbrăcată în pantaloni lungi și tricou, cum cerea protocolul vestimentar. Voiam neapărat să mergem la câteva dintre temple și am mers așa…obosiți, transpirați și fără vlagă. Deși Angkor Wat este un obiectiv impresionant și unii oameni îi alocă chiar și o săptămână, nouă ne-a ajuns o zi. Apusul nu ne-a prins la temple cum planificam, ci înapoi la cazare, cu durere la picioare și frică de insolație. Dacă vizitați Angkor Wat, recomand orice alt mijloc de deplasare, în afară de bicicletă.

Sunt peste 70 de temple majore și alte câteva zeci de temple mai mici în tot complexul. Cele mai cunoscute sunt Angkor Wat, Bayon și Ta Phrom care sunt și în vârful clasamentului personal. Ta Phrom a devenit arhicunoscut după ce s-a aici s-au turnat secvențe din filmul Tomb Raider, cu Angelina Jolie în rolul Larei Croft.

Templul Angkor Wat din complexul religios cu același nume

Intrarea în templul Bayon, situat în orașul antic Angkor Thom

Una dintre cele mai reprezentative imagini din Cambodgia este din templul Bayon

Ta Phrom, văzut de dinafară

Ta Phrom, o minunăție

Ne-am holbat mult până să vedem fața din poza din dreapta

Dacă sunteți pasionați de istorie, arhitectură și artă, vă recomand fie să închiriați un ghid local, fie să cumpărați un ghid (carte) care prezintă în amănunt istoria complexului Angkor Wat. Există bilete pentru o zi (37$), trei zile (62$) sau șapte zile (72$). Mie, personal, mi s-a părut suficient o zi, dar eu sunt mai mult adepta obiectivelor mai puțin turistice și a locurilor unde poți interacționa cu localnicii. Ca să vă faceți o idee despre cât de impresionant este acest complex, trebuie să știți că din 1992 face parte din patrimoniul UNESCO și că a fost foarte aproape de a fi inclus în lista celor șapte minuni ale lumii moderne. A terminat clasamentul printre primele 20 de clasate, dar multă lume îl consideră a opta minune a lumii. Și este un titlu pe deplin meritat!

Ruinele au devenit casa maimuțelor

Atacul maimuțelor

Sharing is caring!

Comments

comments

Lasă un răspuns