Astăzi vă invit să călătorim în timp, la finalul secolului al XIX-lea și să descoperim împreună una dintre cele mai frumoase stațiuni din Europa: Băile Herculane. Pentru a mă încadra în peisaj, îmbrac peste corsetul rigid care îmi strânge talia o rochie de pânză verde cu mâneci lungi și largi, tivite cu dantelă.
Plimbarea mea începe de la cea mai frumoasă și plină de istorie gară din țară, gara din Băile Herculane. Pe peronul gării au așteptat nume mari, precum Franz Iosif, împărăteasa Sissi și Carol I al României. În primii ani de existență, clădirea construită în stil baroc a deservit împăratului Franz Iosif drept casă de vânătoare. Arhitectura nu este deloc întâmplătoare, edificiul reproducând castelul de vânătoare al împărătesei Maria Tereza, din apropierea Vienei. Cupola gării, acoperită cu țiglă colorată dispusă în figuri geometrice, se sprijină pe două coloane mari. În interiorul gării, pereții sunt acoperiți cu picturi ale unor personaje mitologice, cum ar fi Hercules.
Trăsură mă așteaptă în fața gării și mă duce mai departe, pe străzi curate, străjuite de râul Cerna și de culmile împădurite ale munților. La fiecare 50 de metri simt un miros puternic de apă sulfuroasă și aud chicotele de veselie ale oamenilor care se tratează în cădițele cu apă fierbinte ascunse prin pădure. Cobor la Podul de Fier Forjat, cel mai frumos pod pietonal din stațiune. A fost construit odată cu Băile Imperiale Austriace, între 1883 și 1886, pentru a facilita accesul la băi. Podul freamătă la orice oră din zi de exuberanța și bucuria turiștilor.
Peste drum de băi se află impunătorul hotel Decebal, cunoscut și sub numele de Hotelul Franz Iosif sau Ferdinand. Hotelul, construit în stil baroc cu multe elemente decorative, strălucește în bătaia razelor de soare. Pe fațada hotelului sunt inscripționate inițialele împăratului Franz Iosif care i-a trecut pragul. În spatele intrării maiestuoase, încadrate de coloane mari, parcă aud râsetele regelui României, Carol I, și a reginei Elisabeta care au fost aici în 1887. Câtă grandoare!
Mă las purtată de frumusețea stațiunii și ajung la alte hoteluri cochete, Hotel Carol și Hotelul Francisc (Severin, Apollo) cu o terasă mare, acoperită, unde răsună seară de seară muzica. Hotelul poartă numele împăratului Francisc I pe care l-a găzduit împreună cu soția sa într-o vizită de inspectare a lucrărilor efectuate în stațiune în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Împăratul a fost impresionat de toată muncă depusă și a declarat stațiunea Băile Herculeane (Herkulesbad), drept una dintre cele mai frumoase de pe continent.
Cu zâmbetul până la urechi, merg mai departe și ajung în piața centrală unde dau față în față cu simbolul stațiunii, statuia lui Hercules. Statuia a fost realizată din bronz turnat de doi meșteri germani și a fost dăruită de arhiducele austriac Carol în semn de omagiu pentru ofițerii și soldații armatei imperiale care s-au vindecat în urma tratamentelor balneare.
În partea stângă a statuii, se găsea Ospătăria cea mare. Aceasta a ars, dar un hotel s-a înălțat în locul ei. Proiectul hotelului a fost ales în urma unui concurs. Fațada conține multe basoreliefuri care ilustrează oferta stațiunii. După părerea mea, este cea mai impunătoare clădire din Ansamblul de Arhitectură Balneară Piața Hercules.
Simt mirosul apei sulfuroase și trec strada să văd de unde vine. Este forfotă mare la Baia Apollo, una dintre cele mai vechi băi din Herculane. Este prevăzută cu trei bazine de răcire, 32 de cabine și 3 bazine din marmură albă și roșie pentru baie, câte unul pentru bărbați, femei și militari. Comunică printr-un tunel subteran cu alte două pavilioane mari din oraș. Nu departe se găsește Biserica Romano-Catolică, construită în prima fază de fiul împărătesei Maria Tereza. Inițial, era o capelă care a fost distrusă și reconstruită ulterior în timpul împăratului Ferdinand I. Împărăteasa Elisabeta (Sissi) a participat la slujbele de la Capela Catolică, în timpului sejurului său de 6 săptămâni. petrecut aici în 1887.
În stângă, se vede cupola în fundal. În dreapta, biserica actuală, singura renovată între 1997-2000.
Dintr-odată visul meu se spulberă și mă trezesc la realitate, îmbrăcată în pantalonii mei scurți, cu Nike-urile confortabile în picioare și cu aparatul foto în mână. Mă uit de câteva ori în jur și nu-mi vine să cred ochilor. Încep să deplâng starea deplorabilă în care este această bijuterie a României. Stau și mă întreb cum și de ce ar lăsa-o cineva să ajungă în starea jalnică de astăzi? Frumusețea răpitoare este încă acolo, în spatele zidurilor dărăpănate, dar cineva trebuie s-o șlefuiască.
Doar munții care înconjoară stațiunea mai râd sub razele soarelui. În restul clădirilor, acum monumente istorice de marcă din țară, bântuie fantomele, bate vântul, geamurile s-au spart și nimeni nu se sinchisește să facă ceva. Aceste clădiri, monumente istorice și arhitecturale, ar trebui să înflorească într-o perioadă în care kitsch-ul este la putere, dar ele pălesc tot mai tare.
Singurii care se străduiesc să ajute stațiunea să renască sunt localnicii. Aceștia și-au construit, care, cum a putut, câte o pensiune sau o terasă la intrarea în stațiune, în centrul nou, cum îl numesc ei. Indolența și nepăsarea autorităților își spun cuvântul, nimeni nu mișcă un deget pentru renovarea centrului vechi.
Ce doare și mai tare este o comparație vizibilă cu ce ar fi putut ajunge această stațiune în prezent. Băile Herculane a fost construită în aceeași perioadă cu Karlovy Vary din Cehia. Au multe lucruri în comun, printre care și apa termală cu sulf coloidal, excelent pentru sănătate. Sunt singurele din Europa care beneficiază de așa ceva. În vreme ce Karlovy Vary a fost cumpărată de ruși care au investit mulți bani și au tranformat-o într-o destinație de lux, Herculane s-a prăbușit și se află în pragul dezintegrării. Cu milioane de turiști pe ani, Karlovy Vary se mândrește și cu unul dintre cele mai mari Festivaluri Internaționale de Film din Europa, pe când Herculane nu mai are niciun motiv de mândrie.
Deși amândouă ar fi putut fi pe aceeași treaptă a podiumului, stațiunea Băile Herculane este despărțită de Karlovy Vary și de orice altă stațiune de lux din Europa de un prezent necruțător.
Așa arată străzile din Karlovy Vary
Iar așa arată străzile din Băile Herculane
Peronul gării
Interiorul gării
Un oraș fantomă
Băile Apollo
Ștrandul Șapte Izvoare arată bine în poze, dar condițiile nu sunt la fel în realitate
Sursa poze vechi: http://ploaiadecuvinte.blogspot.ro/2013_05_23_archive.html
chiar nu ma asteptam sa aiba aia din Karlovy Vary pe strazi asa femei frumoase
HaHa, numai tu puteai vedea asta in poza aia. Děkuji! :))