Cherhanale îndrăgite de pe litoralul românesc

Libertatea (parțială) de după pandemie a venit cu dor de ducă și poftă de mâncare pescărească. Avem mare noroc cu stațiunile de la Marea Neagră care stau bine la capitolul acesta și au transformat cherhanalele în adevărate atracții turistice. Pentru cei ca mine, născuți departe de mare, și nefamiliarizați cu acest cuvânt, cherhanalele sunt întreprinderi construite pe marginea apelor, cu un rol important în conservarea, depozitarea și comercializarea peștelui. Multe dintre cherhanale și-au lărgit activitatea și sunt folosite și pentru prepararea și servirea peștelui. Iubitorilor de pește, ca să nu vă bateți capul cu căutarea acelui restaurant perfect, cu pește proaspăt, mămăligă cremoasă și mujdei bun, am pregătit o listă pentru voi:

Pofta Pescarului, Costinești

Costinești îmi amintește mereu de petrecerile din liceu, pizza la bucată, târziu în noapte și plimbările pe plajă până la epavă. M-am întors anul acesta la început de iunie pentru a vedea epava înconjurată de maci, iar pe drum, am avut plăcuta surpriză să descopăr un restaurant pescăresc cochet. Resturantul Pofta Pescarului se distinge de toate localurile din stațiune și pare să fie printre puținele exemple de “așa da” în pestrițul Costinești.

Pofta Pescarului este situat într-o zonă liniștită pe malul mării, cu vedere spre epava vasului Evangelia. Am ajuns în prima săptămână după deschidere și deși nu aveau mult pește local, nu ne-a deranjat deloc. Am mâncat doradă și biban care au fost foarte bine gătiți, iar mămăliguța, servită cu un “design” special, a fost pur și simplu delicioasă. Vedeta cinei a fost o porție de scoici proaspete, cu sos provençale cu ierburi, pentru care aș fi în stare să mai bat un drum până în Costinești.

Popascul Pescarilor, Olimp

În secțiunea restaurantelor faimoase, cu vechime pe litoral, cap de afiș este Popasul Pescarilor din Olimp, deschis în 1996. Peștele pe care-l servesc este pescuit la prima oră dimineața din Marea Neagră sau din lacul din spatele restaurantului. Deși restaurantul are o capacitate mare, servirea a decurs foarte bine și am fost înștiințați de la început că s-ar putea să dureze puțin mai mult până primim peștele. Nu ne-a deranjat chiar deloc, ne-am putut bucura de peisaj și am avut timp pentru o mică plimbare pe plajă, care este la doi pași.

Ca să ne potolim foamea, am comandat un aperitiv de midii în sos alb cu pâine prăjită care s-au dovedit a fi foarte sațioase. La felul principal, am ales pești din Marea Neagră, guvide cu cartofi prăjiți și file de pălămidă, cunoscut și sub denumirea de ton de Marea Neagră, cu mămăliguță, mujdei și un al doilea sos picant, “al casei”, cu ardei și ceapă. Totul a fost foarte bun, iar doamna care ne-a servit a fost de mare ajutor în alegerea preparatelor – un mare plus dacă ești indecis sau nu cunoști peștii locali.

Cherhana Vama Veche

Nu trece an fără să mănânc un pește bun la cherhanaua din Vama Veche, situată la capătul stațiunii, acolo unde doar marea și peștele mai contează. Dacă aveți noroc să prindeți o masă de la margine, veți avea o priveliște minunată asupra plajei și a pescarilor care pleacă cu plasele în larg. Cherhanaua din Vama Veche este probabil cea mai autentică de pe litoral, cu un decor simplu, mese lungi, colorate, bănci și plase de pescuit întinse pe sus. Oameni relaxați, lejer îmbrăcați, prăjesc peștele pe o plită mare, în văzul tuturor.

Am încercat de-a lungul timpului mai multe tipuri de pește, iar anul acesta am ales rapane, midii prăjite, scrumbie și legume la grătar. A fost prima dată când am mâncat rapane (melci de mare) și înțeleg acum de ce toată lumea le recomandă! Nu am dat niciodată greș cu mâncarea la cherhana, se simte că este proaspătă și își păstrează aceeași calitate an de an. Cu toate acestea, am identificat două minusuri: nu se poate plăti cu cardul și deși în meniu scria că o porție de scrumbrie are 200-300g, am primit 600g fără să ne informeze nimeni. Recomandarea mea este să verificați cu chelnerul gramajul unei porții.

Micul Golf, 2 Mai

Anul trecut am ajuns pentru prima dată la Golful Pescarilor din 2 Mai. Îmi amintesc și acum cât de bune au fost icrele și zacusca de pește. Anul acesta, din păcate, icrele nu s-au ridicat la nivelul aștepărilor, iar scoicile în sos roșu nu s-au comparat cu cele din Costinești. În schimb, peștii, hanus și chefal, ne-au plăcut mult. Sunt o mâncătoare înrăită de usturoi sub orice formă, iar la Micul Golf, a fost prima dată când un mujdei “mi-a pus capac”, fiind foarte tare…și bun! După o masă copioasă, recomand o tolăneală în hamacele agățate pe terasă.

Din păcate, am poză doar cu midiile, nu și cu peștii:(

Aș mai adăuga pe listă două localuri unde n-am ajuns încă, ambele în Agigea: Pescăria lui Matei și Golful Pescarilor.

Ați mâncat la vreunul dintre aceste localuri menționate mai sus? Cu ce “gust” ați plecat de acolo?

 

Sharing is caring!

Comments

comments

Lasă un răspuns