Pentru prima parte, click aici
Pe lângă aceste crematorii, adevărate uzine ale morții, un alt loc înspăimântător este bunkerul, adică un fel de tunel cu temnițe subterane. Celulele sunt întunecoase, reci și la fel ca tot complexul, sunt foarte bine organizate și împărțite în mai multe categorii. Existau celule în care nu se servea deloc mâncare, celule care nu aveau nicio gaură de aer sau aveau una foarte mică, poziționată în așa fel încât să nu intre lumina, celule cu o suprafață de 1m pătrat în care intrau 4 oameni și care, din cauza spațiului foarte strâmt, erau forțați să stea drept. Dacă unul dintre ei leșina sau îşi găsea sfârşitul acolo, rămânea în aceeași poziție până cineva îl scotea sau îi scotea pe toți afară. Intrarea în celule se făcea pe o ușiță de lemn cu o înălțime de 50cm, deținuții fiind nevoiți să se târască pe burtă până înăuntru.
Tot în Auschwitz I, după un gard mare se poate vedea casa în care a locuit Rudolf Höss împreună cu soția și cei 5 copii. Acest sadic asasin a fugit în Marea Britanie după eliberarea din lagăr, dar a fost prins și spânzurat în același loc în care a asistat la sute de mii de morți, în Auschwitz I, la 50 de metri de casa sa și la 10 metri de primul crematoriu pe care l-a construit.
Birkenau – Auschwitz II
Pe cât de cutremurător mi s-a părut Auschwitz I, Birkenau-Auschwitz II a fost de două ori mai rău. În Auschwitz I existau 20 de hectare de barăci, iar în Birkenau existau 140 de hectare de barăci. Dacă adăugăm și crematoriile, ajungem la 170 de hectare, echivalentul a 340 de terenuri de fotbal, toate împrejmuite cu gard de sârmă ghimpată prin care trecea curent de înaltă tensiune.
Pentru că Auschwitz I nu mai făcea față numărului mare de deportați, trupele germane au ras un întreg orășel din zonă, pe locul căruia au construit lagărul de exterminare Birkenau. Pentru construirea unor barăci, s-au folosit cărămizi rămase după demolarea caselor. Pentru ca deportații să ajungă mai ușor aici, au fost nevoiți să prelungească șinele de tren. În prezent, se mai poate vedea un vagon în care erau transportați prizonierii. Mulți dintre cei care veneau din depărtare, de exemplu grecii, nu se așteptau la un drum de 10 zile, n-aveau suficientă mâncare, apă și nici măcar aer și mulți mureau încă de pe drum. Cei care ajungeau în viață, erau împărțiți în două coloane: stânga, cei care urmau să fie duși în camerele de gazare (femei însărcinate, copii mici, oameni în vârstă) și dreapta, persoanele apte pentru muncă. Deși viitoarele victime au primit o scrisoare cu lucrurile pe care le puteau lua cu ei, toate le erau confiscate când ajungeau în lagăr. Tot în Birkenau se pot vizita ruinele crematoriilor, precum și barăcile în care stăteau închiși ca vitele sute de oameni.
Evacuarea lagărului a început în toamna anului 1944 și s-a încheiat la începutul lui 1945. Naziștii au încercat să șteargă toate dovezile, au ars documentele, au detonat crematoriile, au distrus barăcile și magazinele de provizii. Au reușit să ascundă multe dintre dovezi, însă o prizonieră a găsit un album cu aproximativ 200 de fotografii făcute de-a lungul anilor. Acesta este unul dintre puținele documente oficiale salvate, de o neprețuită valoare și mare folos în (re)construirea muzeului. Îl puteţi răsfoi aici, dar vă avertizez că imaginile sunt şocante.
Este imposibil de descris în cuvinte ce sentimente te încearcă în acest loc și cât de repede poți să treci de la o stare la alta, de la tristețe la frustrare, de la milă la ură. O ură puternică față de criminalii care au comis asemenea atrocități. Holocaustul rămâne o pagină neagră în istorie, o pagină care ar trebui ruptă și aruncată departe, undeva în trecut, în urmă cu peste 75 de ani. O pagină neagră, odioasă, care n-ar fi trebuit scrisă niciodată.
Sfaturi :
Dacă vreți să mergeți pe cont propriu, fără ghid, intrarea este liberă. Dacă doriți ghid turistic, fie mergeți în grup organizat, fie vă alăturați unui grup. Prețul biletelor diferă în funcție de numărul de persoane dintr-un grup. De exemplu, pentru 20 de persoane, biletul este aproximativ 20 de lei/persoană. Fără ghid veți vedea doar imagini și locuri, fără povestea din spate.
Birkenau se află la 3km de Auschwitz I. Având în vedere că sunt foarte diferite, vă recomand să le vizitați ambele. Transportul între cele două lagăre este asigurat de ei.
Dacă veți vizita lagărul iarna, vremea s-ar putea să fie potrivnică, cum a fost și în cazul nostru. Totuși, vremea nu ar trebui să fie un obstacol. Mi-au plăcut vorbele unui prieten: La Auschwitz nu ar trebui să fie niciodată soare!
Dacă vreți să citiți mai multe despre Holocaust, vă recomand următoarele cărţi :
Limbajul morţii, de Oliver Lustig (un scriitor român, de minoritate evreiască, supraviețuitor al lagărului; în prezent, trăiește în județul Cluj și are frumoasa vârstă de 90 de ani);
Jurnalul Annei Frank (jurnalul a fost scris de tânăra evreică în vârstă de 13 ani și recuperat de tatăl ei, după eliberare; cartea a fost și ecranizată);
Medic la Auschwitz, de Miklós Nyiszli (medic evreu din Transilvania, supraviețuitor al deportării în Auschwitz);
Lista lui Schindler, de Thomas Keneally (roman distins cu premiul Booker Prize, iar filmul premiat cu 7 premii Oscar);
Băiatul cu pijamale în dungi, de John Boyne (o ecranizare superbă).
Primul ghid
Turn de observare
Vagonul în care erau înghesuiți sute de oameni, atunci și acum
O mică parte din cele 170 ha
