Descoperă România: o fostă școală săsească Art Nouveau transformată în casă de oaspeți

În urmă cu câțiva ani, nimeni nu auzise de Cincșor. Era un sat la fel ca toate celelalte. Sașii plecaseră, iar în urma lor a rămas o biserică fortificată și o comunitate mult prea mică pentru a se face remarcată. Dar în acest peisaj a apărut o femeie puternică, cu o poveste de viață extraordinară, care a demonstrat tuturor că un om poate schimba destinul unui sat.

Doamna Carmen Schuster s-a născut în Cincșor, a copilărit și a învățat în sat, iar în anii ‘80 a fost nevoită să se mute cu familia în Germania. A lucrat în sistemul bancar, iar sfârșitul anilor ‘90 a adus-o în țară, într-o poziție de conducere la o bancă importantă din România. Odată revenită pe plaiurile natale, a început lupta pentru salvarea clădirilor săsești de la indiferență, degradare accentuată, mutilare și includerea lor în patrimoniul național. Ce a determinat-o? Desigur, dorul de casă, legăturile indistructibile cu locul de baștină, cu fiecare reper al propriei sale copilării, tinereți, existențe.

Împreună cu soțul ei, un profesor neamț de istorie, a demarat un amplu proces de restaurare a Bisericii Fortificate din sat. Nu s-au oprit aici, ci au cumpărat și clădirea școlii evanghelice în care Carmen învățase și parohia evanghelică.

După o lungă perioadă de uitare, au reușit să readucă spiritul săsesc la viață. Și nu oricum! Casele au fost supuse unor intervenții complexe de restaurare și reamenajare. Una dintre marile problemele întâmpinate a fost lipsa arhitecților și a meșterilor care să reușească să transpună în realitate dorințele celor doi. A fost un proces destul de lung și anevoios, dar casele lor sunt în prezent un adevărat model de valorificare și protejare a patrimoniului cultural în România.

Fosta școală săsească

Școala săsească

Școala săsească din Cincșor datează din anul 1910 și este opera arhitectului sas, Fritz Balthes. În procesul de renovare, Carmen s-a ocupat în mod special de detaliile arhitecturale și design, pe când soțul ei a fost preocupat de funcționalitatea clădirii. Astfel, după o transformare făcută ca la carte și o eficientă utilizare a spațiului, a rezultat o casă de oaspeți fermecătoare.

Podul a fost transformat în trei camere de cazare spațioase. În amenajarea lor este preponderent lemnul, mobilierul tradițional cu motive săsești și transilvănene, pături și covoare de proveniență locală, lăzi și dulapuri atent pictate.

La parter se găsesc o cameră de cazare în același stil arhitectural, un spațiu de relaxare și socializare, restaurantul și bucătăria. Pentru a eficientiza la maximum spațiul, în spatele casei a fost proiectată o anexă în stilul clădirii vechi, păstrând proporțiile și atenția la arhitectura tradițională. În anexă funcționează în prezent restaurantul. Micul dejun este inclus în prețul unei nopți de cazare, iar prânzul și cina sunt opționale, contra-cost. Mâncărurile sunt preparate cu mare grijă de un bucătar sau de proprietarul casei, iar vinurile care acompaniază mâncarea provin de la crame românești.

Spațiul cel mai frumos al casei de oaspeți rămâne biblioteca, amenajată cu canapele albe, un laitimotiv în designul de interior, covoare, piese de mobilier tradițional, tablouri pictate de diverși artiști din România și Germania, precum și câteva sute sau chiar mii de cărți colecționate și primite de cei doi de-a lungul timpului.

Celelalte case de oaspeți

Peste drum de școală, se găsește o  casă săsească țărănească transformată și ea în unitate de cazare. În interior, există mai multe tipuri de camere, preferata mea fiind la etaj, o cameră încăpătoare cu un perete mare de sticlă. În curtea casei, au construit de la zero o sală pentru evenimente, cu o cameră la etaj. Dacă nu mi-ar fi spus că este o clădire nouă, nici nu m-aș fi gândit vreun moment la asta.

Casa parohială, acum locuința lor, a trecut și ea printr-un amplu proces de restaurare. Casa îmbină cu o eleganță desăvârșită mobilierul tradițional cu arta. Au mers pe aceeași linie simplă: canapele și fotolii îmbrăcate în albe, mese și scaune de lemn cu o geometrie simplă, tablouri și picturi originale. Detaliul care mi-a atras atenția în mod deosebit a fost grija pe care cei doi au acordat-o detaliilor vechi. În timpul renovării, au descoperit fresce renascentiste pe care le-au păstrat și au încercat să le scoată în evidență.

În spatele casei lor, se găsesc câteva camere de cazare cu vedere înspre curtea parohiei. Grajdul din spatele casei a fost transformat și el în spațiu de evenimente – la fel de simplu, deloc pretențios și cu mult bun gust. În prezent, o a patra casă este în plin proces de restaurare.

Aceste spații de cazare  creează o imagine de ansamblu tipic rurală ce invită la un weekend de odihnă, lectură și relaxare, departe de agitația din oraș. În lunile călduroase, puteți închiria biciclete și explora regiunea.

Biserica fortifica

Construirea ansamblului bisericii fortificate din Cincșor a început în secolul al XIII-lea și s-a conturat de-a lungul timpului. Ansamblul este compus dintr-o biserică, clopotniță, turnuri de apărare, împrejmuite de ziduri de apărare. Cu ajutorul fundațiilor, donațiilor și taxei modice de intrare, Carmen și soțul ei au reușit să restaureze părți din ansamblu, dar procesul este unul de durată, iar intențiile lor multe și nobile.

Casele de oaspeți și Biserica Fortificată de la Cincșor sunt un exemplu pozitiv al unui proces de restaurare executat impecabil, precum și o dovadă că turismul rural poate revitaliza, revigora spațiul satetor românești sau multietnice, rămase, oarecum, în anonimat.

Alte poze:

Sharing is caring!

Comments

comments

Lasă un răspuns