Kampong Khleang, satul plutitor din Cambodgia

După ce vizitezi Angkor Wat, impresionantul sit religios, te întrebi cu ce te-ar mai putea surprinde Cambodgia. Răspunsul este simplu, cu satele sale plutitoare. Satele plutitoare sunt construite pe Tonle Sap, cea mai mare întindere și principala sursă de apă dulce din Asia de Sud-Est. În 1997, Tonle Sap a fost declarat de UNESCO Rezervație a Biosferei. Ce mi s-a părut foarte interesant la Tonle Sap este că își inversează direcția vărsării în funcție de sezon. În timpul sezonului uscat, lacul Tonle Sap are o adâncime medie de 1-2 metri, iar apele sale se varsă în fluviul Mekong. În sezonul musonic, direcția se schimbă, iar apele Mekongului se varsă în lacul Tonle Sap. Suprafața lacului se mărește simțitor, iar adâncimea medie crește de la 1-2 metri până la 14 metri. Prentru a preveni pericolul de inundații, casele de pe malul lacului sunt construite pe piloni înalți de până la zece metri.

Case construite pe piloni

Așa arată o parte din satul plutitor în sezonul uscat

Aventura începe aici!

Există mai multe sate plutitoare în apropiere de Seam Reap. Cel mai apropiat este Kampong Phluk, la 25-30 km depărtare. Fiind atât de aproape de oraș, se ajunge ușor cu scuterul sau cu tuk-tuk-ul. Tocmai din acest motiv, este și foarte turistic. Noi voiam cu orice preț să vizităm un sat autentic, neinvadat de turiști și am ales să mergem cu scuterul mai departe, la Khampong Kleang, la 50-55 km depărtare de Siem Reap. Nu știu cât de turistic este în mod normal, dar nouă ni s-a îndeplinit dorința. Eram singurii străini de acolo…iar copiii fugeau după noi, râdeau, ne înconjurau și nu se săturau de joacă.

Deși erau din cale de afară de săraci, toți copiii păreau fericiți

Să ți se rupă sufletul, nu alta…

Am plecat spre Kampong Khleang de la o crescătorie de crocodili de lângă Siem Reap. Unele tipuri de crocodili cresc în apele lacului Tonle Sap. În Cambodgia, există numeroase ferme de crocodili, magazine care vând obiecte din piele de crocodil și restaurante care servesc preparate din carne de crocodil. Noi am vizitat doar crescătoria de crocodili de lângă Siem Reap despre care am citit un articol foarte trist anul trecut, în 2019. Fiica de doi ani a proprietarului crescătoriei a căzut în groapa cu crocodili. Sfârșitul a fost tragic, iar tatăl a luat decizia de a vinde crescătoria.

Revenind la aventura noastră, pe drum spre Kampong Khleang, ne-a abordat un adolescent cu o engleză precară. Nu am înțeles exact ce vrea să ne spună, dar ne făcea semne să-l urmăm. Ne-am abătut de la drumul principal și am fost conduși la o casă pe deal. A venit tatăl băiatului, stăteam toți în jurul mesei, nu vorbeau aproape deloc engleză și nu înțelegeam ce căutăm acolo. Într-un final am dedus că băiatul voia să învețe engleză, ca să poată lucra în turism și își doreau să gătească mâncare pentru străini, implicit și pentru noi…contra cost. Din lipsă de timp, am plecat spre satul plutitor, dar i-am asigurat că ne întoarcem la finalul zilei. Din păcate, ne-a prins seara și nu am mai ajuns. Deși au trecut aproape 5 ani de atunci, încă mă gândesc la băiat și-mi pare rău că nu ne-am oprit măcar să-l salutăm. În țările din Asia de Sud-Est, turismul este principala industrie și interesul majorității copiilor este de a învăța engleză. Orice contact cu străinii este pentru ei un prilej de bucurie și de exersare a cunoștințelor de limbă engleză.

În drum spre Kampong Khleang

La pescuit

Captura zilei

După un drum fără alte peripeții, în care am admirat în voie peisajul, am ajuns în Kampong Khleang. Frumusețea satului este nealterată, nu era niciun turist în afară de noi, dar sărăcia peste care am dat parcă nu ne lăsa să vedem alteva în jur! Am găsit cu greu un loc cu bărci, am plătit biletele și am pornit în tur. “Căpitanul” nostru era un băiat de aproximativ 10 ani. Eram doar noi și el în toată barcă. Engleză nu știa, așa că am încercat să ne dăm noi seama de cum funcționează satul.

Peste un milion de oameni trăiesc pe malurile lacului, iar industria piscicolă este foarte dezvoltată. Am văzut familii întregi pescuind și asta se observă și în poze. Kampong Khleang este un sat construit în totalitate pe apă, aspect care se schimbă în sezonul uscat. Noi am ajuns în sezonul uscat și erau multe case neinundate. În sezonul musonic, îmi imaginam cum toți oamenii aceia trăiesc doar pe ape, de dimineață până seara. A fost șocant să aflu că folosesc apa pentru toate activipățile: gătit, băut, spălat. În plus de asta, m-a uimit să văd că toate instituțiile/clădirile importante sunt construite pe apă: școala, dispensarul, benzinăria, până și ambulanța merge pe apă. Kampong Khleang este un sat foarte sărac din punct de vedere financiar, fără utilități, iar oamenii trăiesc mereu cu grija zilei de mâine. Au un trai banal, dar cu toate acestea am văzut și bucurie în acele locuri fiindcă localnicii sunt feriți de haosul și stresul care ne înconjoară. Ei se bucură de puținul pe care-l au.

A fost cu siguranță o experiență revelatoare. Te face să prețuiești tot ce te înconjoară, de la electricitate, apă curentă, apă potabilă, mâncare, până la un caiet și un pix. Mă gândeam cum pot localnicii să trăiască fără să simtă pământul sub picioare, să fie mereu într-o stare de instabilitate. Dar pentru ei acesta este normalul care nouă ni se pare atât de anormal.

Sharing is caring!

Comments

comments

Lasă un răspuns