Când mă gândeam la Mexic, îmi imaginam deja străduţele înguste cu clădiri colorate, taco la colţ de stradă, mariachi cântând în restaurante şi oameni veseli. Ajunsă în Monterrey, în nordul Mexicului, constat cu stupoare că oraşul este, de fapt, plin de zgârie-nori, mall-uri şi case moderne. Parcă aş fi aterizat în SUA! Toată lumea îmi spunea că ceea ce îmi doream eu să văd se găseşte în sudul Mexicului. Am fost tristă să aflu asta, dar lucrurile nu stăteau chiar aşa. Ei încercau doar să mă protejeze de centrul Monterrey-ul care a fost destul de periculos în ultimii ani, mai ales în perioada 2010-2012, din cauza traficului intens de droguri. Din fericire, lucrurile s-au mai liniştit şi viaţa culturală înfloreşte din nou. Însoţită de doi localnici, am reuşit să ajung acolo şi să descopăr adevăratul Mexic : culoare, arhitectură veche, străduţe pietruite, buticuri şi tarabe cu produse tradiţionale.
Barrio Antigua, centrul vechi, a fost inima acestui oraş cosmopolit şi, deşi faima lui a scăzut mult, revine încet, încet la pulsul de dinainte. Se redeschid restaurante, baruri, magazine şi viaţa de noapte ia iarăşi avânt. De la primii paşi făcuţi pe străduţele înguste, am fost absorbită de arhitectura colonială, de maşinile vechi parcate la colţ de stradă şi m-am lăsat purtată pe paşi de dans de muzica latino care se auzea de după fiecare poartă. Din păcate, din cauza celor întâmplate, multe clădiri sunt părăsite şi se află în paragină de ani de zile.
Spre deosebire de celelalte zone din Monterrey, centrul oraşului este asemănător cu cele europene şi toate obiectivele turistice sunt situate la distanţe mici unele faţă de altele. Majoritatea dintre ele se găsesc în Macroplaza, una dintre cele mai mari pieţe din lume, construită în anii ’80. Pentru a fi posibilă construirea ei, s-au dărâmat câteva clădiri, inclusiv un teatru important. În interiorul pieţei, se găsesc numeroase clădiri importante, precum primăria, sediul guvernului şi cea mai impozantă catedrală catolică din oraş, Catedral Metropolitana de Nuestra Señora de Monterrey. În mijlocul pieţei, se zăreşte de la depărtare o fântână arteziană care îl are în prim plan pe Neptun, zeul roman al apelor. Cel mai înalt monument din piaţă este un far roşu , înalt de 70m, care împrăştie noaptea o lumină verde asupra oraşului. În apropiere, veţi găsi muzee de clasă mondială, precum MARCO (Muzeul de Artă Contemporană), Muzeul de Istorie, zone verzi şi bulevarde largi, pietonale, pline cu magazine, tarabe şi pieţe cu mâncăruri şi produse locale.
Fiindcă oraşul s-a dezvoltat foarte mult din punct de vedere industrial, nu s-a mai pus foarte mare accent pe spaţiile publice în care oamenii puteau interacţiona. Aşa că, în 1996 s-au pus bazele unui proiect urban la care au contribuit numeroşi arhitecţi, designeri şi ingineri. Aceştia au construit Paseo Santa Lucia, un râu artificial în lungime de aproximativ 2.5 km, care traversează oraşul şi leagă Macroplaza şi parcul Fundidora, unul dintre cele mai mari parcuri din oraş. Construcţia a început în 1996, dar a fost stopată până în 2005. După reluarea ei, au mai trecut 2 ani până la finalizare. Inaugurarea a avut loc în ziua în care se împlineau 197 de ani de la câştigarea Războiului de Independenţă şi au onorat cu prezenţa preşedintele Mexicului, guvernatorul şi primarul Monterrey-ul. Dacă vă plimbaţi pe malul râului, veţi găsi magazine, restaurante, standuri cu mâncare – mai ales îngheţată şi churros – şi puteţi admira fântânile arteziene, jocurile de lumină şi bărcuţele care transportă turişti.
Transport
Ca să vă deplasaţi în Monterrey, aveţi neapărăt nevoie de maşină. Este un oraş întins, iar transportul public nu este foarte bine pus la punct. Există o singură linie de metrou care leagă doar câteva zone din oraş. În plus, centrul este una dintre puţinele zone din oraş care are trotuare şi treceri de pietoni.
Mâncare
Bucătăria mexicană are o importanţă majoră în viaţa culturală şi socială şi se respectă un întreg lanţ culinar: de la plantare şi recoltare până la gătit şi mâncat, ţinându-se cont de anumite ritualuri, tehnici culinare moştenite din bătrâni şi reţete vechi de ani de zile. Datorită acestei legături strânse dintre bucătărie, tradiţii populare şi cultură, bucătăria mexicană a fost inclusă în 2010 în patrimoniul Unesco.
Ingredientele de bază sunt porumbul, fasolea şi ardeiul picant. La majoritatea meselor veţi găsi, pe lângă acestea, tortilla (o lipie făcută, în mod tradiţional, din făină de mălai) şi sosuri : salsa, guacamole. În nordul ţării, predomină preparatele din carne, mai ales din carne de vită. Am încercat şi eu Chicerron de Ribeye, cubuleţe din carne de vită, pe pat de avocado.
Tradiţional în Monterrey este şi cabrito, un fel de friptură făcută din carne de miel, nu neapărat pe gustul meu. Cel mai mult mi-au plăcut gorditas, un fel de clătite umplute cu brânză / fasole/ avocado etc. (se poate pune şi carne, dacă doriţi); tacos, mâncaţi la magazinele stil fast-food de pe marginea străzii; caracatiţă preparată în stil mexican, cu sosuri şi puţin picantă; ceviche – peşte crud în sos de lămâie şi, preferatul meu dintotdeauna, guacamole, o pastă de avocado cu roşii şi ceapă.
În Thailanda nu am avut curaj să mănânc gândaci, dar aici mi-am învins “frica” şi am mâncat chapulines, greieri prăjiţi cu sos de salsa! Nu au fost aşa de răi cum sună, erau atât de prăjiţi şi picanţi încât nu am simţit mare lucru, poate doar aripioarele 🙂
Monterrey stă bine şi la capitolul desert şi de laudă cu cel mai bun dulce de leche, un caramel gros, obţinut din lapte, precum şi cu diferite prăjituri, cum ar fi pan de elote, prăjitură dulce din făină de mălai, prăjitură cu dulce de leche, banane şi nuci (a fost atât de bună încât nici nu m-am gândit să-i fac poză) şi desertul specific regiunii, cel mai cunoscut de altfel : bomboanele Gloria’s. Tocmai am gustat una şi gustul de lapte de oaie este mult prea puternic pentru papilele mele gustative.
Să nu uităm că toate aceste delicatese trebuie însoţite de o băutură bună. Tequila este băutura naţională a Mexicului, dar nu am gustat-o decât în cocktail-uri: Mango Margarita (preferatul meu), Frozen Margarita şi Paloma. La finalul mesei se bea un fel de cafea mexicană, cu textură asemănătoare unui sirop. Vă recomand să încercaţi şi berea locală, şi Mojito. Am observat că ei pun zahăr pe marginea fiecărui pahar sau sticle, indiferent de băutură.
Mango Margarita – XXL?!
Explozie de culoare
Centrul vechi
Graffiti în centrul oraşului
Barrio Antigua
Cel mai vesel colţ
Străzi pietonale
Parcă ar fi Valencia!
Tarabe cu suveniruri
Fântâna din Macroplaza
Neptun
Teatrul oraşului
Sediul guvernului (Palacio de Gobierno)
Muzeul de Istorie şi un brad construit din boluri şi castroane reciclate
Râul artificial Santa Lucia
Restaurante pe malul râului
Bărcuţele pline de turişti
Case situate la baza muntelui
Restaurant tradiţional
Gorditas
Taco
yeeey, mi s-a facut foameee si dor de duca!!! 🙂 vreau sa vad mai multe poze din Mexic 😀
Poze mai am cateva zeci, taco nu, dar iti pot prepara niste ceviche! :))
Nu am mai auzit de ceviche, dar il accept! Numai sa nu fie cu lapte de capra :))
Que bello reportaje
Muy hermoso mi Monterrey
Ahora vivo en Rumania y extraño
Ver esto me sacó una lagrima
❤️❤️❤️❤️❤️❤️
Yes, very beautiful! Did you move to Romania? Do you like it?