Oradea este reședința județului Bihor și totodată cel mai mare oraș din regiunea Crișana. Din păcate, multe orașe din țară nu reprezintă o atracție pentru turiștii români și străini și sunt ocolite fără a li se acorda vreo șansă. La fel se întâmpla și cu Oradea în urmă cu câțiva ani. Lumea îl traversa doar pentru a merge la Felix sau în Ungaria, fără a ști câtă magie ascunde. În ultima vreme, orașul a trecut prin modificări și renovări majore care, împreună cu un marketing bun, au reușit să sporească interesul turiștilor și numărul acestora a crescut simțitor. Orașul se află într-o continuă ascensiune care nu poate decât să mă bucure!
Ce vizităm?
Piața Unirii
Piața Unirii reprezintă nucleul orașului și este una dintre principalele atracții. Acest lucru se datorează în mare parte clădirilor istorice atent renovate și foarte bine puse în evidență. Printre acestea se numără primăria, Palatul Vulturul Negru, Biserica Romano-Catolică și biblioteca județeană, ele fiind vegheate îndeaproape de statuia ecvestră a lui Mihai Viteazu. Lucrările de reabilitare a pieței, recent finalizate, i-au redat farmecul de odinioară.
Pentru o panoramă frumoasă asupra orașului, urcați în turnul primăriei
Statuia lui Mihai Viteazu și Biserica Catolică în fundal
Biblioteca județeană
Palatul Vulturul Negru
Palatul Vulturul Negru este un monument architectonic emblematic din Oradea, specific curentului Secession – Art Nouveau. A fost construit la începutul secolului al XX-lea ca un centru multifuncțional. Avea un hotel, o cafenea, un restaurant, spații comerciale, berărie, săli de spectacol și divertisment și anexele lor, cofetărie, o bancă, atelier fotografic și câteva apartamente. Denumirea de Vulturul Negru provine de la un local numit Hanul Vulturul care se găsea pe același loc, în Piața Unirii, la începutul secolului al XVIII-lea. Fostul han a fost extins treptat și a fost supraetajat. La începutul secolului al XX-lea, clădirea era într-o stare proastă și s-a dorit reconstruirea ei. Astfel, în aceeași perioadă, a început demolarea clădirii vechi, puternic degradate, și s-a ridicat noua clădire.
Intrarea în clădire se face printr-un pasaj interior acoperit cu verieră pe care este desenată un vultur negru.
Același panou cu vitralii și cu vulturul negru pe el se găsește și în a doua secțiune a pasajului. Tot aici regăsim și acoperișul de sticlă. Pasajul a suferit numeroase modificări de-a lungul timpului. Ultimul proiect de renovare a început în 2015 și s-a încheiat în 2017. Obiectivul a fost de a reconstrui imaginea originală a ansamblului care a fost modificată de-a lungul timpului. Proiectul a fost un real succes, după cum bine se poate vedea și în fotografii.
În prezent, pasajul adăpostește numeroase cafenele și baruri și este locul de întâlnire a tinerilor.
Casa Darvas – La Roche
Casa Darvas – La Roche este o altă bijuterie arhitectonică din perioada Secession – Art Nouveau, proiectată de frații László pentru afaceristul Imre Darvas și asociatul său, elvețianul Alfred La Roche. Numele casei a luat naștere prin alipirea numelor celor doi, Darvas – La Roche. Casa este cea mai reprezentativă locuință din perioada Secession din orașul Oradea. Sunt de remarcat arhitectura clădirii cu forme geometrice simplificate, butonii decorativi din ceramică de pe fațada casei, placajele cu faianță, vitraliile și sculpturile care decorează clădirea.
La parterul casei există numeroase expoziții despre stilul Secession / Art Nouveau, iar la etaj puteți vedea încăperi cu obiectele personale ale familiei evreiești Simon care s-a mutat în locul celor doi asociați. Interiorul a fost renovat de curând, iar la sfârșitului anului 2017 încep și lucrările de restaurare a fațadei (update oct 2018: au început).
Casa se găsește aproape de centrul orașului, pe strada Iosif Vulcan.
Program de vizitare :
Marți – Duminică : 12:00 – 19:00
Tarife de intrare :
5 lei adulți
3 lei copii (gratuit copiilor sub 7 ani)
Gratuit de Ziua Copilului (1 iunie) și de Ziua orașului Oradea (12 octombrie)
Podul Intelectualilor
Podul Intelectualilor este, probabil, unul dintre cele mai frumoase poduri pietonale din România. El leagă malurile Crișului Repede și oferă o priveliște superbă asupra primăriei și bisericii din Piața Unirii. La începuturi, Podul Intelectualilor era un pod de lemn care avea la fiecare capăt câte o căsuța. Cine dorea să treacă Crișul, trebuia să scoată din buzunar o para. Podul de lemn a fost înlocuit cu o pasarelă metalică care s-a degradat în urma unor inundații și, ulterior, cu podul actual. Denumirea nu este întâmplătoare! În anii 1990, intelectualii acelor vremuri traversau podul pentru a merge la redacțiile ziarelor care se aflau pe malul Crișului.
Podul Intelectualilor se vede în fundal
Cetatea Oradea
Un alt monument arhitectonic al orașului este Cetatea Oradea, una dintre puținele cetăți utilizate din România. În interiorul ei se găsește și Facultatea de Arte Vizuale. Cetatea a fost renovată curând și găzduiește diverse evenimente și târguri.
Spațiile verzi
Nu știu câți dintre voi știu, dar Oradea se numără printre orașele cu cele mai multe spații verzi din țară, raportat la numărul de locuitori. Este un motiv de mândrie pentru orădeni care nu a fost trecut cu vederea, astfel în anul 2011, Oradea a fost numită Capitala Verde a României. Nu am văzut în oraș nicio zonă fără verdeață, copaci sau flori ornamentale. Cel mai mult mi-au plăcut promenadele verzi de pe malul Crișului, parcul central și Parcul Libertății.
În ultimul parc l-am cunoscut pe artistul popular, Marius Sabău. Prima dată l-am văzut la televizor, era prezentat drept un artist al petalelor care a renunțat la economie pentru o artă mai frumoasă și delicată. Și-a deschis un chioșc în parcul Libertății unde împletește buchete simple și elegante. Tot el este “vinovat” și de înfrumusețarea parcului. Primăvara, a plantat lalele în jurul chioșcului, iar acum a colorat oaza de verdeață cu flori de toamnă, bucăți de lemn colorate și luminițe. Seara, din interiorul chioșcului se aud acorduri de muzică clasică, despre care se spune că are un efect benefic asupra florilor. În fața chioșcului artistului, se găsește o filigorie cu un pian. Nu a fost zi sau noapte în care să trecem prin parc și să nu ne (în)cânte cineva cu muzică clasică!
Nymphaea Park
Nymphaea AquaPark se întinde pe o suprafată de 7 hectare și cuprinde bazine exterioare și interioare, tobogane, băi turcești, saună, locuri de joacă pentru copii și alte atracții. Este dotat la standarde europene, iar tarifele sunt accesibile. Este locul perfect pentru o mică evadare din stresul cotidian. Voi scrie un articol mai amplu despre acest parc acvatic care, mi se pare că nu este suficient promovat.
Unde ne cazăm?
Oradea s-a dezvoltat mult pe plan industrial, ceea ce înseamnă multe opțiuni de cazare! Noi ne-am cazat la Hotel Continental. O cameră dublă a costat 450 de lei pentru două nopți, cu mic-dejun inclus. Condițiile au fost bune, camera arăta bine, patul era comod, micul dejun variat, multe spații unde puteți bea o cafea sau mânca o prăjitură. Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost piscina exterioară cu apă termală de a cărei existență am aflat abia în ultima zi. Prețurile la Room Service sunt foarte accesibile.
Unde mâncăm?
Dacă doriți să aveți parte de o cină fastuoasă, într-un restaurant elegant, vă recomand Butoiul de Aur, situat în apropiere de bulevardul principal. Este cel mai vechi restaurant din Oradea, construit într-o clădire eclectică veche de peste 100 de ani.
Un local mai non-conformist este Lactobar unde puteți servi masa într-o Dacia 1310!
Poza este din 2014
Anul acesta am acordat mai mare atenție orașelor din țară și așteptările mi-au fost de cele mai multe depășite. Oradea a fost mult timp unul dintre orașele-bijuterie nedescoperite ale Transilvaniei, dar care și-a făcut de curând intrarea pe harta turismului românesc și promite să se promoveze tot mai mult și mai bine! Și să fim cinstiți…are cu ce!
