Plusuri și minusuri ale turismului în Thailanda

[:ro]

Provincia Chiang Mai este ticsită cu locuri atractive pentru turiști. Dacă vreți să vizitați cât mai multe din regiune și să aveți și timp de relaxare și de lăsat la dospit amintirile, informațiile și sentimentele, atunci alocați zonei cel puțin 5 zile. Dacă sunteți într-un circuit “superficial” și sunteți presați de timp, puteți alege dintre tururile oferite de agențiile de turism din oraș. Pentru 1000 B/persoană (aproximativ 110 lei), am vizitat o zi întreagă împrejurimile orașului.

La ora 8:30 microbuzul ne aștepta în fața pensiunii pentru a pleca în excursie. După ce a urcat toată lumea și am făcut cunoșință cu ceilalți, a început aventura. A fost prima dată când am interacționat îndeaproape cu ladyboy care era chiar însoțitorul nostru de grup. Acest termen se folosește preponderent în Thailanda și definește bărbații care au toate atribuțiile unei femei, mai puțin cea mai importantă dintre ele 🙂 Unii dintre ei recurg totuși la operații, alții doar la machiaje și vestimentație feminină. Ghidul s-a prezentat ca fiind Rose, like Rose from Titanic, și s-a dovedit a fi o persoană foarte simpatică! Am încercat să îmi dau seama ce orientare are, dar, sinceră să fiu, a fost foarte greu și asta pentru că Rose, fată fiind, era foarte atentă cu mine, îmi făcea complimente și îmi aducea flori și ciocolată.

Prima oprire a fost la ferma de orhidee și fluturi, care dispune de mai multe varietăți de flori și fluturi. Fluturii au fost adăugați ulterior pentru a oferi un plus de originalitate fermei.

A doua oprire a fost la un părculeț cu elefanți. Nu era vorba de Elephant Nature Park în care devii mahout pentru o zi sau pentru o săptămână, ci de un spațiu mic la marginea unei păduri în care elefanții sunt legați cu un lanț de picior și sunt dresați în scopuri turistice. Întâlnirea cu elefantul a fost covârșitoare. Eram în fața lui, îi dădeam să mănânce, era din cale afară de fericit și chiar te îmbrățișa pentru că-l hrăneai. Mi-era mai mare dragul să văd cum animalele astea așa mari se bucură ca niște copii pentru niște banane! Și cam asta ar fi toată fericirea, care a dispărut cât am clipit. Urma să călărim elefantul.

Într-un fel mă așteptam să fie ceva frumos, mai ales la câte poze vedeam din Tailanda cu oameni călărind elefanți și toți prietenii care au fost înaintea mea acolo, mă sfătuiau s-o fac. Cea mai proastă decizie și singurul regret din Tailanda! Elefanții sunt dereglați mental, ei nu știu să facă decât ce le spune mahout-ul și nu e mereu de bine. În fine, ne urcăm pe elefanți (de la 2 până la 3 oameni) și plecăm în expediție. Înălțimea este mare, de multe ori mă gândeam ce s-ar întâmpla dacă s-ar enerva elefantul și ar lua-o la sănătoasa. Nu a fost cazul, dar s-a întâmplat la nici măcar o lună după ce m-am întors și verdictul a fost unul sumbru, turistul englez din spinarea elefantului nereușind să scape cu viața. Dacă elefantul nostru nu mergea pe drumul bătătorit, instructorul îi dădea niște lovituri zdravene în cap. Și nu cu mâna, ci cu un instrument improvizat : un mâner de lemn cu o lamă mare și groasă în vârf.  Dumbo, cum l-am numit, avea chiar și sânge pe piele, nu știu dacă sulița respectivă reușea să-i străpungă pielea groasă sau se lovise înainte. A fost oribil! Nu m-am putut bucura deloc de traseu, sufeream împreună cu elefantul și ca să mă revanșez, i-am mai cumpărat o legătura de banane de care s-a bucurat, cu siguranță, mult mai mult decât de persoana mea cocoțată pe el.

În Chiang Mai s-a deschis cel mai mare parc natural care încearcă să salveze elefanții folosiți cu cruzime în scopuri turistice sau la circ. Chiar dacă biletul este mult mai scump, mergeți acolo, nu stați pe gânduri, alegeți unul dintre parcurile care îi ajută, nu îi chinuie. Deveniți voluntar conta-cost pentru o zi, două, o săptămână, o lună, cât vreți voi și veți învăța să comunicați cu elefantul care vă va fi alocat, îl veți hrăni, vă veți plimba cu el, vă veți îmbăia, dar nu-l veți călări și nu-l veți chinui.

După această oprire tristă, am luat și prânzul, inclus în preț : supă de cartofi cu curry, pachețele de primăvară și orez cu legume în sos dulce-acrișor.

Lângă elefanți, într-un perimetru mic, într-o curte îngrădită, trăiau câteva femei din tribul Long Neck Karen sau Giraffe (Tribul Gâturilor Lungi sau de Girafă). Dacă plăteam cu 200 de baht în plus, le puteam vizita, dar nu mi-aș fi dorit pentru că erau doar câteva femei închise acolo, folosite și ele în scop turistic.

Am rugat-o pe Rose să ne oprim după tur la tribul lor adevărat, din pădure. A fost o experiență inedită,  mai ales că-mi aminteam cum mă uitam la Teleenciclopedia când eram mică și mă fascina acest trib. Mi-a rămas întipărit în minte până acum și mă bucur că am avut ocazia să le cunosc! Tribul se trage din Myanmar și doar o parte mică mai trăiește astăzi în Tailanda. Am aflat că pe timpul zilei doar femeile locuiesc în zona respectivă, bărbații fiind mai mereu plecați la lucru în oraș sau pe câmp și se întorc abia seara.

Fetele încep să poarte inele în jurul gâtului de la vârsta de 5 ani și tot adaugă pe parcurs până ajung la maximum 30 de inele. Mi s-a părut interesant să aflu că gâtul lor nu se alungește, ci osul clavicular este împins în jos. Este foarte riscant să-și dea jos inelele după câțiva ani pentru că gâtul este slăbit, nu mai poate susține greutatea capului și riscă să moară.

Mai în nord de Chiang Mai, există mai multe triburi care trăiesc pe munte și puteți să le vizitați tot așa, prin excursii  organizate sau pe cont propriu. Exista și aici posibilitatea de a înnopta, de a sta cu ele la foc, de a mânca din mâncarea pregătită de ele, dar oricât de mult mi-aș fi dorit, nu aveam destul timp la dispoziție. O noapte de cazare costa 1000B (110 lei) pentru un întreg bungalow. Biletul  de intrare era în mod normal 500 de baht (60 lei), dar Rose a negociat la 300 B (35 lei) pentru noi.

Revenind la turul nostru, a treia oprire a fost la o cascadă ascunsă în pădure. Ca să ajungem acolo, am umblat prin zone mai puțin turistice, am văzut cât de săraci sunt oamenii din regiune și ce mult înseamnă agricultura pentru ei. După un drum greu și anevoios prin pădure, am ajuns și la cascada respectivă, care nu era deloc spectaculoasă, doar un șiroi de apă care curgea pe o stâncă adâncită pe mijloc, pe care puteai să-ți dai drumul în fund. Băieții și-au dat drumul pe rând, un tailandez și-a dat drumul în picioare și noi, fetele, am stat puțin la soare. Am interacționat cu Rose și ceilalți turiști, printre care și un neamț cu părinți sași din Sibiu. Ce mică e lumea!

Ultima activitate a fost rafting pe un râu din apropierea orașului. Aveam de ales între o plută de bambus și o barcă gonflabilă pentru rafting. Am mai experimentat raftingul și în țară și am zis că-l aleg și acolo. Aveam nevoie de puțină adrenalină! Cârmaciul nostru ne-a spus că se numește Jack Sparrow. Le plac mult personajele faimoase de la Hollywood! Râul a fost destul de lin, cu unele porțiuni mai rapizi și mici cascade. Ne-am distrat bine și am admirat în același timp peisajul și elefanții care se scăldau la un metru de noi.

După o zi atât de plină, seara nu am mai putut decât să admir încă o dată orașul, să savurez o bere locală Chiang și o porție de Pad Thai Shrimp pe terasa barului Garage 48, care-mi gâdila urechile cu muzică bună.

A fost o zi în care am aflat multe despre cultura și turismul din Thailandei și am deschis ochii la ce se întâmplă cu animalele din jurul nostru. Voi reveni cu un articol mai detaliat despre chinurile prin care trec elefanții și tigrii folosiți în scopuri turistice.

Pe lângă acest minus mare, excursia a fost plină de înțepături senzoriale, a fost o zi în care am cunoscut, am observat, am contemplat și am apreciat. A fost ziua în care m-am îndrăgostit iremediabil de Thailanda.

Ferma de fluturi și…

Multe soiuri de orhidee

Dumbo, legat la picior 🙁

Cânta de fericire 🙂

Elefanții sunt antrenați din timp

Mizeria de pe drumurile mai ascunse

O zonă turistică în mijlocul pustietății

Căminul tribului, la marginea pădurii

Fete din tribul Karen

Inelele din stângă, de pe masă, sunt folosite de turiști pentru poze
Pregăteau eșarfe pentru turiști

L-aș fi luat acasă 🙂 
Garage 48

[:en]

Provincia Chiang Mai este ticsită cu locuri atractive pentru turiști. Dacă vreți să vizitați cât mai multe din regiune și să aveți și timp de relaxare și de lăsat la dospit amintirile, informațiile și sentimentele, atunci alocați zonei  cel puțin 5 zile. Dacă sunteți într-un circuit mai “superficial” și sunteți presați de timp, puteți alege dintre tururile oferite de agențiile de turism din oraș. Pentru 1000 B/persoană (aproximativ 110 lei), am vizitat o zi întreagă împrejurimile orașului. La ora 8:30 microbuzul ne aștepta în fața pensiunii pentru a pleca în excursie. După ce a urcat toată lumea și am făcut cunoșință cu ceilalți, a început aventura. A fost prima dată când am interacționat îndeaproape cu ladyboy care era chiar însoțitorul nostru de grup. Acest termen se folosește preponderent în Thailanda și definește bărbații care au toate atribuțiile unei femei, mai puțin cea mai importantă dintre ele 🙂 Unii dintre ei recurg totuși la operații, alții doar la machiaje și vestimentație feminină. Ghidul s-a prezentat ca fiind Rose, like Rose from Titanic, și s-a dovedit a fi o persoană foarte simpatică! Am încercat să îmi dau seama ce orientare are, dar, sinceră să fiu, a fost foarte greu și asta pentru că Rose, fată fiind, era foarte atentă cu mine, îmi făcea complimente și îmi aducea flori și ciocolată.

Prima oprire a fost la ferma de orhidee și fluturi, care dispune de mai multe varietăți de flori și fluturi. Fluturii au fost adăugați ulterior pentru a oferi un plus de originalitate fermei.

A doua oprire a fost la un părculeț cu elefanți. Nu era vorba de Elephant Nature Park în care devii mahout pentru o zi sau pentru o săptămână, ci de un spațiu mic la marginea unei păduri în care elefanții sunt legați cu un lanț de picior și sunt dresați în scopuri turistice. Întâlnirea cu elefantul a fost covârșitoare. Eram în fața lui, îi dădeam să mănânce, era din cale afară de fericit și chiar te îmbrățișa pentru că-l hrăneai. Mi-era mai mare dragul să văd cum animalele astea așa mari se bucură ca niște copii pentru niște banane! Și cam asta ar fi toată fericirea, care a dispărut cât am clipit. Urma să călărim elefantul. Într-un fel mă așteptam să fie ceva frumos, mai ales la câte poze vedeam din Tailanda cu oameni călărind elefanți și toți prietenii care au fost înaintea mea acolo, mă sfătuiau s-o fac. Cea mai proastă decizie și singurul regret din Tailanda! Elefanții sunt dereglați mental, ei nu știu să facă decât ce le spune mahout-ul și nu e mereu de bine. În fine, ne urcăm pe elefanți (de la 2 până la 3 oameni) și plecăm în expediție. Înălțimea este mare, de multe ori mă gândeam ce s-ar întâmpla dacă s-ar enerva elefantul și ar lua-o la sănătoasa. Nu a fost cazul, dar s-a întâmplat la nici măcar o lună după ce m-am întors și verdictul a fost unul sumbru, turistul englez din spinarea elefantului nereușind să scape cu viața. Dacă elefantul nostru nu mergea pe drumul bătătorit, instructorul îi dădea niște lovituri zdravene în cap. Și nu cu mâna, ci cu un instrument improvizat : un mâner de lemn cu o lamă mare și groasă în vârf.  Dumbo, cum l-am numit, avea chiar și sânge pe piele, nu știu dacă sulița respectivă reușea să-i străpungă pielea groasă sau se lovise înainte. A fost oribil! Nu m-am putut bucura deloc de traseu, sufeream împreună cu elefantul și ca să mă revanșez, i-am mai cumpărat o legătura de banane de care s-a bucurat, cu siguranță, mult mai mult decât de persoana mea cocoțată pe el.

În Chiang Mai s-a deschis cel mai mare parc natural care încearcă să salveze elefanții folosiți cu cruzime în scopuri turistice sau la circ. Chiar dacă biletul este mult mai scump, mergeți acolo, nu stați pe gânduri, alegeți unul dintre parcurile care îi ajută, nu îi chinuie. Deveniți voluntar conta-cost pentru o zi, două, o săptămână, o lună, cât vreți voi și veți învăța să comunicați cu elefantul care vă va fi alocat, îl veți hrăni, vă veți plimba cu el, vă veți îmbăia, dar nu-l veți călări și nu-l veți chinui.

După această oprire tristă, am luat și prânzul, inclus în preț : supă de cartofi cu curry, pachețele de primăvară și orez cu legume în sos dulce-acrișor.

Lângă elefanți, într-un perimetru mic, într-o curte îngrădită, trăiau câteva femei din tribul Long Neck Karen sau Giraffe (Tribul Gâturilor Lungi sau de Girafă). Dacă plăteam cu 200 de baht în plus, le puteam vizita, dar nu mi-aș fi dorit pentru că erau doar câteva femei închise acolo, folosite și ele în scop turistic.

Am rugat-o pe Rose să ne oprim după tur la tribul lor adevărat, din pădure. A fost o experiență inedită,  mai ales că-mi aminteam cum mă uitam la Teleenciclopedia când eram mică și mă fascina acest trib. Mi-a rămas întipărit în minte până acum și mă bucur că am avut ocazia să le cunosc! Tribul se trage din Myanmar și doar o parte mică mai trăiește astăzi în Tailanda. Am aflat că pe timpul zilei doar femeile locuiesc în zona respectivă, bărbații fiind mai mereu plecați la lucru în oraș sau pe câmp și se întorc abia seara. Fetele încep să poarte inele în jurul gâtului de la vârsta de 5 ani și tot adaugă pe parcurs până ajung la maximum 30 de inele. Mi s-a părut interesant să aflu că gâtul lor nu se alungește, ci osul clavicular este împins în jos. Este foarte riscant să-și dea jos inelele după câțiva ani pentru că gâtul este slăbit, nu mai poate susține greutatea capului și riscă să moară. Mai în nord de Chiang Mai, există mai multe triburi care trăiesc pe munte și puteți să le vizitați tot așa, prin excursii  organizate sau pe cont propriu. Exista și aici posibilitatea de a înnopta, de a sta cu ele la foc, de a mânca din mâncarea pregătită de ele, dar oricât de mult mi-aș fi dorit, nu aveam destul timp la dispoziție. O noapte de cazare costa 1000B (110 lei) pentru un întreg bungalow. Biletul  de intrare era în mod normal 500 de baht (60 lei), dar Rose a negociat la 300 B (35 lei) pentru noi.

Revenind la turul nostru, a treia oprire a fost la o cascadă ascunsă în pădure. Ca să ajungem acolo, am umblat prin zone mai puțin turistice, am văzut cât de săraci sunt oamenii din regiune și ce mult înseamnă agricultura pentru ei. După un drum greu și anevoios prin pădure, am ajuns și la cascada respectivă, care nu era deloc spectaculoasă, doar un șiroi de apă care curgea pe o stâncă adâncită pe mijloc, pe care puteai să-ți dai drumul în fund. Băieții și-au dat drumul pe rând, un tailandez și-a dat drumul în picioare și noi, fetele, am stat puțin la soare. Am interacționat cu Rose și ceilalți turiști, printre care și un neamț cu părinți sași din Sibiu. Ce mică e lumea!

Ultima activitate a fost rafting pe un râu din apropierea orașului. Aveam de ales între o plută de bambus și o barcă gonflabilă pentru rafting. Am mai experimentat raftingul și în țară și am zis că-l aleg și acolo. Aveam nevoie de puțină adrenalină! Cârmaciul nostru ne-a spus că se numește Jack Sparrow. Le plac mult personajele faimoase de la Hollywood! Râul a fost destul de lin, cu unele porțiuni mai rapizi și mici cascade. Ne-am distrat bine și am admirat în același timp peisajul și elefanții care se scăldau la un metru de noi.

După o zi atât de plină, seara nu am mai putut decât să admir încă o dată orașul, să savurez o bere locală Chiang și o porție de Pad Thai Shrimp pe terasa barului Garage 48, care-mi gâdila urechile cu muzică bună.

A fost o zi în care am aflat multe despre cultura și turismul din Thailandei și am deschis ochii la ce se întâmplă cu animalele din jurul nostru. Voi reveni cu un articol mai detaliat despre chinurile prin care trec elefanții și tigrii folosiți în scopuri turistice.

Pe lângă acest minus mare, excursia a fost plină de înțepături senzoriale, a fost o zi în care am cunoscut, am observat, am contemplat și am apreciat. A fost ziua în care m-am îndrăgostit iremediabil de Thailanda.

Ferma de fluturi și…

Multe soiuri de orhidee

Dumbo, legat la picior 🙁

Cânta de fericire 🙂

Elefanții sunt antrenați din timp

Mizeria de pe drumurile mai ascunse

O zonă turistică în mijlocul pustietății

Căminul tribului, la marginea pădurii

Fete din tribul Karen

Inelele din stângă, de pe masă, sunt folosite de turiști pentru poze
Pregăteau eșarfe pentru turiști

L-aș fi luat acasă 🙂 
Garage 48

[:]

Sharing is caring!

Comments

comments

Lasă un răspuns