Prin România. Castelul Corvinilor, Prislop și Densuș (ziua1)

Oriunde în țară ai merge, întâlnești și lucruri mai bune, și mai rele, dar ele ne definesc ca neam, ca popor. Există un mare dor de-a călători în străinătate, dar mai întâi, ar trebui să ne cunoaștem patria. Istoria, geografia se-nvață călătorind. Pe oriunde te-ar purta pașii, vei fi surprins de măreția naturii, de bogata noastră istorie, de generozitatea și ospitalitatea oamenilor, dar și revoltat de neglijența și indiferența unora dintre semenii noștri. Cum altfel ai putea să cataloghezi gunoaiele lăsate oriunde, însemnele trecerii unora scrijelite pe monumente, dar și clădiri monument lăsate pradă degradării (aici, desigur, e mai mult decât neglijență!)

Turul nostru prin țară a început cu vizitarea Castelului Corvinilor (Castelul Huniazilor), monument singular în România, o legendă vie de sute de ani. În secolul al XIV-lea apărea în Hunedoara prima cetate de piatră care avea să fie transformată de Iancu de Hunedoara în secolul următor într-un castel impunător. Castelul este construit pe o stâncă, la baza căreia curge un pârâiaș. A fost restaurat de câteva ori, iar unele lucrări de restaurare sunt încă în derulare. În timpul vizitei, am aflat multe lucruri interesante printre care și faptul că acoperișurile actuale sunt mult mai înalte decât cele originale și spre deosebire de cele vechi, acestea sunt acoperite cu țiglă glazurată.

Castelul arată bine atât la exterior, cât și la interior unde se păstrează aspectul vechi care redă o atmosferă rece. Puteți vizita mai multe săli, printre care închisoarea, camera de tortură și puteți urca și în turnuri.

Castelul ascunde o poveste tristă a trei prizonieri otomani. Iancu de Hunedoara le-a promis că îi va elibera dacă vor construi o fântână și vor ajunge la apă. Cei trei au săpat în stâncă timp de 15 ani și au găsit apă la 28 de metri adâncime. Până ca lucrările să fie finalizate, Iancu de Hunedoara a murit, iar noul stăpân, și anume soția sa, nu a respectat dorința soțului și i-a trimis pe toți trei la moarte. Pe peretele de lângă fântână se vede inscripția celor trei: Apă ai, dar suflet nu.

În prezent, castelul gotic cu turnuri și bastioane atent construite domină orașul Hunedoara și se mândrește an de an cu nominalizări importante pe site-uri de specialitate, cum ar fi un loc în Top 10 destinații de basm din Europa. Taxa de intrare este 30 de lei pentru adulți în lunile de vârf (scade la 25 și 20 în extra sezon), 10 lei pentru pensionari și 5 lei pentru elevi, studenți. Castelul poate fi vizitat zilnic, de la 9:00 la 20:30 (lunea doar de la 10:30).

Tot în județul Hunedoara, am făcut o oprire și la mănăstirea Prislop, oază de introspecție și spiritualitate creștină. Mănăstirea este amplasată într-o zonă pitorească, înconjurată de culmi împădurite. La mănăstirea Prislop este înmormântat părintele Arsenie Boca, cel care se bucură de un adevărat cult în rândul ortodocșilor. Mormântul lui a devenit un loc de pelerinaj pentru milioane de credincioși. La 500 de metri de mănăstire, se găsește chilia de piatră a Sfântului Ioan, cunoscută sub numele de Casa Sfântului. Acesta și-a săpat singur peștera într-o stâncă sub munte și s-a refugiat acolo singur, departe de lume. Tănârul sihastru și-a pierdut viața repede. Pe când își făcea o fereastră la chilie, doi vânători de pe versantul celălalt al muntelui l-au împușcat, crezând că este un animal sălbatic.

Este recomandat, aș spune chiar obligatoriu, să aveți picioarele și umerii acoperiți. Dacă purtați haine scurte, veți găsi la intrare un morman cu eșarfe și fuste lungi.

Rămânem tot în județul Hunedoara și ajungem la biserica de piatră de la Densuș, un alt lăcaș de cult ortodox. Este un monument istoric unic în România, unul dintre cele mai vechi de pe acest teritoriu. Biserica demonstrează că simplitatea este de cele mai multe ori sinonim cu frumusețea. Construită într-o manieră inedită din pietre aduse din fosta capitală a Daciei, Ulpia Traiana Sarmisezegetusa, biserica se înalță trufaș pe un deal din apropierea satului Densuș. Este înconjurată de un cimitir vechi unde se odihnesc preoți și săteni. Exact când am ajuns la biserică ne-a prins o ploaie torențială care nu a făcut decât să îmbunătățească experiența noastră. Biserica, cu alura ei misterioasă și aspectul rece, se încadra perfect în peisajul cu cer plumburiu pe fundal și picuri mari de ploaie. Mi-ar fi plăcut să văd și picturile bizantine de pe pereții din interior, dar am găsit-o închisă și nu era nimeni în zonă care să ne deschidă. În biserica se țin neîntrerupt slujbe de șapte secole încoace.

Un alt obiectiv turistic din județul Hunedoara este reprezentat de ruinele cetății Ulpia Taiana Sarmizegetusa, capitala provinciei romane Dacia. Ruinele constituie un complex arheologic care poate fi vizitat în schimbul a 10 lei.

Și, ca de obicei când mă plimb prin țară, ziua se termină cu multe gânduri amestecate. Avem o țară cu un potențial turistic imens care, din păcate, nu este valorizat la maximum. Forme de relief variate, floră și faună diversificate, climat favorabil pentru practicarea turismului pe tot parcursul anului, patrimoniu arhitectural și istoric…ce altceva ne-am mai putea dori? Ah, știu, implicarea autorităților, dar despre asta vom vorbi în următorul articol când vom atinge un “subiect” mai sensibil – Băile Herculane.

Până atunci, ce alte obiective turistice din județul Hunedoara îmi recomandați?

Sharing is caring!

Comments

comments

2 Replies to “Prin România. Castelul Corvinilor, Prislop și Densuș (ziua1)”

    1. Daa, chiar vreau! 🙂

Lasă un răspuns