În articolul precedent, adică aici, am vorbit despre cum puteți ajunge pe insula Rhodos și ce e de văzut în oraşul Rhodos, capitala insulei. Astăzi vom vorbi despre ce putem face pe toată insula.
Faliraki
Noi ne-am cazat într-un oraș din apropiere de Rhodos, Faliraki, sau, mai bine spus, un fel de “staţiune a tineretului”. Nu ştiam la ce să ne aşteptăm când am plecat din țară, dar acum aș descrie staţiunea ca fiind un fel de Costineşti-Mamaia la nivel de distracție, dar cu plaje mai curate şi apă mult mai frumoasă. Viața de noapte este vibrantă, iar străzile sunt mereu pline de promoteri care încearcă să te atragă în cluburi. Printre toate barurile, am descoperit şi unul care ne-a plăcut foarte mult: Tiffany’s, cu formație care cânta live balade rock de luni până joi. Veți găsi și restaurante tradiționale, care de care mai frumoase.
Golful Anthony Quinn
La 3 km de Faliraki se găseşte golful Anthony Quinn, care poartă numele actorului care l-a interpretat pe Alexis Zorba în filmul Zorba Grecul. Denumirea ne-a indus în eroare și nu știam dacă aici s-a turnat filmul sau era doar o metodă de promovare. Ei bine, nu Zorba Grecul s-a filmat acolo, ci Tunurile din Navarone (The Guns of Navarone) cu același Anthony Quinn. Actorul fost fascinat pe golf și și-a dorit să-l cumpere , însă tranzacţia a fost anulată de guvernul Greciei şi plaja a rămas în proprietatea ţării. Golful îmbrăţişează o întindere de apă de un verde transparent, iar peisajul este de-a dreptul uimitor. Deși plaja este micuță, puteţi găsiți locuri cu nisip, pietricele sau stânci, depinde de preferinţe. Plaja este amenajată cu şezlonguri care se ocupă de la primele ore ale dimineții. Există şi un restaurant cu vedere spre golf. Locul este perfect pentru sporturi de apă, cum ar fi snorkeling, și puteţi închiria caiace, hidrobiciclete şi bărci. Taxi-ul din Faliraki până la plajă costă 20 euro dus-întors.
Plaja Lindos
Mai sud de Faliraki se află alte două plaje cunoscute, Tsambika, pe care, din păcate, n-am apucat s-o vizităm şi Lindos. Cea din urmă redă, probabil, unul dintre cele mai frumoase peisaje ale Greciei. Plaja se întinde la poalele oraşului Lindos, îmbrăcat în alb şi terasat pe două niveluri. Deasupra oraşului, între două golfuri, se înalță vechea fortăreaţa a orașului, la care se ajungea pe un traseu deloc ușor. În spatele ei, strălucesc în soare rămășițele Acropolei din Lindos. Ca să ajungem să le vizităm, am urcat o mulțime de trepe până la poalele muntelui populat de mici case cu uşi vopsite în albastru, biserici văruite în alb şi magazine de suveniruri. Taxa de intrare este de 12 euro pentru adulți, iar studenţii şi copiii beneficiază de reducere. Acropolele din Lindos sunt al doilea cel mai viztat obiectiv turistic din Grecia, după Acropolele din Atena. Printre aceste rămășițe arhitecturale, s-a descoperit un templu dedicat zeiței Atena, construit în jurul anului 300 îHR.
Prasonisi
După ce am vizitat ruinele şi ne-am răcorit puţin, am plecat mai departe, spre Prasonisi, în sudul insulei. Prasonisi este locul unde Marea Mediterană întâlneşte Marea Egee. Nu credeam că va fi atât de impresionant, dar acum cred că l-aş urca în topul locurilor vizitate până în prezent. Era o continuă plăcere şi uimire să observ cum două mari atât de apropiate erau atât de diferite: în poză, în stânga mea se află Marea Mediterană, destul de calmă, călduţă, numai bună pentru sporturile de apă (windsurfing şi kitesurfing) pentru începători. În partea opusă, la 20m distanţă, se afla Marea Egee, agitată, cu valuri uriaşe care răsturnau de pe plăci vânătorii de adrenalină.
Am urcat dealul aflat între mări, sperând că o să ajungem într-un punct de unde vedem cum se unesc şi cum diferă şi nuanţele de albastru. Era o căldura infernală, bătea un vânt foarte puternic pe spațiul dintre mări aducea cu el şi nisip, un nisip tare de parcă te loveau pietricele. Aşadar, luăm sticlele de apă cu noi, urcăm, ne chinuim, mai urcăm puţin şi ajungem în vârf. Ce să vezi? Surpriză! După primul deal, mai era un deal la fel de mare şi conform hărţii, pe care am consultat-o prea târziu, mai erau câteva dealuri până să ajungem să vedem apa. Ne-am dat bătuţi şi am luat-o la pas înapoi. Abia după ceva vreme, în timp ce mâncam la restaurantul Lighthouse, mă gândeam că numele trebuie să provină de undeva şi am aflat că sus în vârful muntelui era un far și pe el îl căutau toți oamnii. Pe cât de mult mi-a plăcut acest loc, pe atât de mult m-a urât el pe mine şi a doua zi aveam un început de conjunctivită care provenea de la curenţi şi vânt puternic. Nu am putut să îmi țin ochii deschiși, așa că jumătate de zi am stat pe tușă cu picături în ochi și plicuţele de ceai de muşeţel încălzite pe ochi.
Ce şi unde mâncăm?
Dacă ar fi să descriu vacanţa în două cuvinte, acestea ar fi soare şi mâncare. Având în vedere că am fost 15 prieteni în concediu, seara era momentul când reuşeam să ne strângem toţi şi mergeam să mâncăm împreună. Unul mai fericit ca altul – tabăra gurmanzilor! În Faliraki recomand Acropolis Restaurant, unde am încercat calamari, biban, caracatiţă, mix de pește, vită – nimeni nu a dat greş cu nimic. Mâncarea este delicioasă şi serviciile pe măsura. Este o afacere de familie şi, evident, toţi îşi dădeau interesul să ne mulţumească şi să ne întoarcem. Şi chiar au reușit!
Pe locul doi se află Restaurantul Manolis, lăudat de toţi localnicii. Dacă mergeţi la amiază, sunt şanse mari să găsiți mâncare mult mai bună decât la cină, când restaurantul este ocupat în întregime şi, probabil, bucătarii sunt mai grăbiți. Recomand brânza Saganaki, mousaka şi mielul tradițional care a făcut restuarantul renumit pe toată insulă şi a cărui reţetă au furat-o majoritatea restaurantelor. Mielul se serveşte într-un aluat umplut cu mazăre și morcovi. Dacă vreți să vă îndulciți, încercați Katafi și baclava.
Dacă vreţi să mâncaţi ceva extraordinar în oraşul Rhodos, mergeţi la restaurantul Kuzina. Tot ce este în meniu o să vă tragă cu ochiul, iar managerul restaurantului o să vă ajute să vă decideţi şi vă arată chiar şi preparatele crude, dacă doriţi. Recomand tonul pe pat de alge, cu sos de piper şi rodii, dar și caracatiţa și dorada. După masă, ei obişnuiesc să bea un shot de Ouzo, băutura tradiţională, pe care îl primeam şi noi din partea casei.
Mai sunt și alte preparate tradiţionale care trebuie încercate la tarabele de pe stradă, cum ar fi gyros-ul. Fiindcă insula e foarte aproape de Turcia, veţi găsi şi multe feluri de baclava.
Ca să intru în atmosfera grecească, am citit înainte de vacanță cartea Zorba Grecul de Nikos Kazantzakis. Este o carte despre mare, dans, prietenie, muzică și femei și vreau să închei articolul cu câteva citate pe care mi le-am notat :
Epuizează-ți manifestările sufletului printr-un zâmbet.
Fiecare om are câte-o nebunie, dar cea mai mare nebunie, după mine, e să n-ai niciuna.
Să vorbești dansând, e oare cu putință?
Așa a fost și Grecia pentru mine, un dans continuu în care nu trebuie să vorbești, ci doar să asculți, să asculți marea, să asculți liniștea și să te lași mângâiat de razele soarelui.
Răsărit
Plaja din Faliraki
Faleza
Orașul Lindos și cetatea de apărare
Cât de “lindo” e Lindos
Cale lungă până la acropole
Golful Sf. Paul, văzut de la acropole
Golful Anthony Quinn
Erau până și unicorni gonflabili
“Am săltălit”
Marea Mediterană
Gașca în Marea Egee
Și urmările :))
Jos: mielul în aluat și brânza despre care vă spuneam
Totally stunning photos!