M-am decis să plec, să las munții mei dragi, acoperiți de zăpadă în spate și să vizitez locuri exotice pentru o perioadă. Cu traista-n spinare, plină de voie bună, fac cunoștință cu Soarele și cu cea mai zâmbitoare persoană din lume, Thailanda. Mă uit sfiită la ea și o las să se prezinte:
- De aproape 70 de ani, mă numesc Thailanda. Înainte, toți cunoscuții mă strigau Siam. Îmi plac ambele nume, poți să-mi spui cum vrei tu. În mod normal sunt o persoană veselă, independentă, dar de curând mi-am pierdut cel mai iubit și respectat copil, pe Bhumibol Adulyadej, cunoscut și ca Rama al IX-lea. Tot tărâmul zâmbetelor este în doliu timp de un an de zile. Cu toate astea, încerc să țin fruntea sus și să-ți arăt frumusețile locului așa cum se cuvine.
Un tablou cu regele Thailandei într-o stație de metrou
M-au înduioșat cuvintele Thailandei și deja începeam s-o apreciez. Este greu să dai naștere unui om care să conducă un tărâm de basm timp de 70 de ani și care să reușească să fie iubit, apreciat și respectat în tot acest timp. Thailanda nu mă lasă să mă afund în gândurile mele și să mă gândesc la ai mei copii care-mi conduc tărâmul, ci mă ia repede de mână să fugim amândouă libere pe străzi. Primul popas îl facem în Bangkok, orașul cu peste 8 milioane de locuitori, aproape jumătate din numărul copiilor mei! O mare de zgârie-nori, trafic infernal, blocaje rutiere, lipsa semafoarelor în unele dintre cele mai importante intersecții, aglomerări pline de viață. Nu contenesc să țin pasul și mintea-mi fuge la trecerile de pietoni de acasă, la regulile de circulație respectate de majoritatea șoferilor și pietonilor, la traficul care acum îmi pare lejer față de ce văd aici.
Noi pe unde traversăm?
Arunc o privire și în spatele clădirilor înalte, a mall-urilor strălucitoare și a vechilor temple și văd oameni care lucrează din greu pentru 20Baht, echivalentul a 3 lei, și o mulțime de familii care trăiesc în garaje, pe care le-au transformat într-un “cămin” curat și primitor. Mă surprinde plăcut să văd că oamenii care trăiesc în asemenea condiții sunt respectuoși, ajutători și recunoscători pentru puținul pe care-l au: familia sănătoasă, tuk-tuk-ul care-i ajută să câștige niște bani, camera mică care adăpostește 5 persoane și câinele cu care fetița se poate juca fericită pe “verandă”. Îi admir pentru calmul lor și realizez că religia dominantă a locului, budismul, este temelia personalității acestora și îi îndeamnă să pună accentul pe respect, liniște, bunăvoință, loialitate și să uite complet de invidie și atitudini critice.
Buddha, pretutindeni
În calitate de turist, îmi dau silința să respect oamenii, credința lor, venerarea familiei regale și încerc să fac asta prin lucruri mărunte pe care Thailanda mi le-a sugerat: să-mi acopăr umerii și picioarele când vizitez un templu budist, să mă descalț la intrarea în temple, să le mulțumesc localnicilor, zâmbindu-le și înclinându-mi capul puțin în jos și să nu insist să fac poze cu călugării îmbrăcați în haine de culoare șofranului.
- Thailanda, de ce mi-ai spus asta așa târziu? Deja am făcut o poză cu ei și ghici ce? Călugărul tânăr a făcut la rândul lui o poză cu mine!
Ne-am mirat amândouă, dar se pare că unii călugări sunt moderni, au acces la tehnologie și chiar le place s-o folosească! Tânărul părea chiar încântat de telefonul lui și de poza noastră împreună.
Călugări moderni, cu telefoane mobile și selfie stick-uri care nu se văd în poză
Thailanda este mândră de tot ceea ce-mi arată și ca să se laude și cu ceva ce place vesticilor mult, îmi spune că are și o viață de noapte incomparabilă. Sunt convinsă că i-ar plăcea atunci să vină și pe la noi și ideea chiar îi surâde!
După agitația din Bangkok, mi se face dor de satele mele de acasă, de liniște, de verdeață, dar Thailanda găsește soluția ideală. Ca să ne relaxăm, mă duce în zonele rurale și în satele din nord, de la baza munților, care mă cuceresc prin simplitate, frumusețea peisajului, templele budiste frumos ornate, uneori poate prea mult pentru ochii unui european.
Un trib care trăiește în pădurile din nordul țării
A simțit că vreau să văd tot mai mult, m-a luat de mână și într-o clipită am ajuns în sud. Întinderi de apă cristalină, nisip alb și fin, oameni primitori și ospitalieri. Thailanda, draga mea, m-ai adus în Paradis? Ne așezăm la o terasă, savurăm un pad thai și o nucă de cocos și încercăm să ne cunoaștem mai bine. Avem atât de multe lucruri de spus despre noi, despre familiile noastre, despre locurile frumoase pe care le frecventăm încât ne-ar trebui câteva zile bune. După câteva ore bune și un masaj thailandez destul de dureros, luăm feribotul și plecăm înspre insule cu bungalow-uri rustice, plaje sălbatice, țărmuri dantelate, departe de aglomerație și de hotelurile luxoase de 5 stele.
O zi de leneveală binemeritată
Thailanda, mi-a părut bine să te descopăr în toată splendoarea ta și să mă ajuți să realizez cât de important este un zâmbet, precum și calmul și bunăvoința oamenilor. Te aștept cu drag la mine acasă, să te duc prin munți, prin peșteri, să vizităm castele, biserici de lemn și chiar dacă nu-ți pot oferi întinderile de apă albastră limpede, îți voi arăta întinderi de omăt alb pe culmile munților. Sunt sigură că vei fi la fel de surprinsă ca și mine, ia-ți doar haine groase și haide să pornim la drum!
Mulțumesc,
România
Tuk-tuk, cel mai comun mijloc de transport pentru turiști
Aglomerația din Bangkok 
Bangkok
Marea de zgârie-nori
Nu totul este așa de roz precum pare…
Rămășițele unui templu budist în fosta capitală a Thailandei, Ayutthaya
Templele budiste puternic decorate
Fetițe îmbrăcate în costume tradiționale (veți afla povestea lor într-un alt articol)
Orășelele liniștite din nordul Thailandei
Doriți un ceai verde? 
Pad thai – specialitatea culinară a țării
Plajele neaglomerate din sud
Locul unde timpul stă în loc