Tokyo. Temple, palate și cireși înfloriți (recomandări turistice, ep.2)

Asakusa (se citește Asaksa) este cel mai pestriț district din Tokyo, locul unde obiceiurile tradiționale se combină cu aspectul nonconformist și plin de viață al cartierului. Locul este dominat de cel mai vechi templu din Tokyo, Senso-ji care este și cel mai vizitat obiectiv turistic din Asakusa. Se spune că ar fi fost construit în 628 de trei pescari. Templul a fost restructurat de câteva ori, inclusiv după cel de-al Doilea Război Mondial când o parte a fost distrusă în timpul unui bombardament. În curtea templului se află un fel de cazan de fier în care oamenii ard tămâie. Se spune că fumul care se împrăștie deasupra capului îți va aduce noroc. Ce m-a surprins pe mine este semnul desenat pe bețișoarele pe care le ard. Este identic cu Svastica, dar nu știu exact ce înseamnă. Poate mă lămurește și pe mine cineva. 🙂

Zona Asakusa este extrem de animată. În Asakusa Entertainment Hall puteți vedea diverse spectacole, show-uri de magie și acrobații. Pe străzile Nakamise Shopping Street și Orange Street există multe magazine cu produse tradiționale. Pentru o priveliște frumoasă asupra zonei, urcați pe acoperișului Centrului de Informare Turistică din Asakusa. Intrarea este liberă.

Nu departe de Asakusa, se găsește Tokyo Skytree, cel mai înalt turn de televiziune neancorat din lume, cu o înălțime de 634m. Are două observatoare, unul la 350m și altul la 450m. De sus puteți admira orașul și muntele Fuji – doar dacă aveți noroc de vreme bună. La parterul și subsolul turnului se găsesc peste 300 de magazine cu haine, suveniruri, cărți și specialități culinare japoneze. Alte atracții turistice din interiorul turnului sunt planetariumul (1100 yeni – 10$) și acvariul (2050 yeni – 19$). Turnul a fost construit în 2012 de Nikken Sekkei, dar se zvonește că Tadao Ando și-ar fi pus amprenta pe design. Eu, personal, nu am văzut nicio asemănare între turn și alte clădiri de-ale lui. Biletul de acces la etajul 350 costă 3000 yeni (27$), iar un bilet combo pentru etajele 350 și 450, costă 4000 yeni (35$). Noi am ajuns lângă turn pe timp de ploaie, așa că nu avea niciun rost să urcăm și să nu vedem nimic de sus. În schimb, am urcat în Metropolitan Government Building, unde intrarea este gratuită. Mai multe detalii, în episodul 1.

Vedere de pe Centrul de Turism din Asakusa. În fundal se vede Tokyo Skytree.

Nu departe de Tokyo Skytree se află râul Sumida. Puteți face o croazieră într-o navă modernă, Hotaluna, sau într-un vapor destinat turiștilor. De asemenea, se pot închiria bărci pentru petreceri private. Pe malurile râului se găsește parcul Sumida, superb în perioada primăverii când înfloresc cireșii. Nu departe se află și muzeul Edo-Tokyo care evocă istoria dinastiei Edo. Lângă muzeu se găsește stadionul de Sumo, Ryogoku Kokugikan, dotat și el cu un mic muzeu dedicat acestei arte marțiale antice. Nu există taxă de intrare la muzeu, dar ar fi mult mai captivant să vizitați stadionul în timpul marilor competiții de sumo. Acestea au loc de trei ori pe an: în ianuarie, mai și septembrie. Noi am ajuns în timpul unui meci de box sold-out și nu am putut vizita nici măcar muzeul.

Hotaluna în fundal și o barcă cu turiști în prim plan. În spate, cireșii înfloriți.

După cum spuneam mai sus, din Asakusa puteți ajunge pe jos și în parcul Ueno, primul parc public din Japonia. În interiorul parcului veți găsi temple vechi, o grădină zoologică, galerii de artă și muzee moderne (Muzeul Național de Arte Vestice – arhitect Le Corbusier, Muzeul Naturii și al Științelor, Muzeul Metropolitan de Artă, Muzeul Național din Tokyo). Parcul era locul preferat al aristocraților care veneau să privească hanami, spectacolul florilor.

În perioada Edo, domni și domnițe îmbrăcați în chimonouri elegante mergeau la picnic sub cireșii înfloriți din parc. În prezent, oamenii sărbătoresc hanami în toată Japonia. Se strâng cu mic, cu mare în parcuri, întind un cearșaf de plastic sub pomi și pun la comun mâncarea adusă de acasă. Lângă zonele de picnic există coșuri mari de gunoi unde se reciclează totul, n-am văzut nicio mizerie pe jos. Lângă parcul Ueno se găsește o stradă animată plină de magazine universale, restaurante, baruri, studio-uri de karaoke și deja faimoasele reclame care luminează străzile.

Zona centrală a orașului este dedicată aproape în totalitate afacerilor, administrației și finanțelor. Blocurile înalte din zona Marunouchi te duc cu gândul la zgârie-norii din Manhattan, New York. Printre atâtea clădiri moderne, doar Banca Japoniei și gara din Tokyo și-au păstrat aspectul original. Gara este o clădire renascentistă din cărămidă roșie cu două steaguri de-ale Japoniei fluturând în față.

În centrul orașului se află Palatul imperial, construit pe locul fostului castel Edo-jo care a ars și a fost reconstruit de câteva ori. În 1868, când împăratul Meiji s-a mutat din Kyoto în Tokyo, castelul Edo a fost dărâmat și noul Palat Imperial i-a luat locul. Peisajul din curtea palatului este elegant, cu grădini japoneze frumos aranjate, cu iazuri și pini. Curtea Palatului poate fi vizitată zilnic gratuit. Trebuie doar să mergeți la poarta principală cu un act de identitate, să completați un formular și să vă așteptați rândul. Interiorul palatului poate fi vizitat doar de două ori pe an, 23 decembrie – aniversarea împăratului și 2 ianuarie – noul an.

Contrast între vechi și nou. Palatul imperial.

Relativ aproape de palat, se găsește cartierul Ginza, comparabil cu 5th avenue din New York. Este un paradis al distracțiilor și al shopping-ului. Majoritatea brandurilor de lux își etalează noile colecții în clădiri deja faimoase în revistele de arhitectură. Unele dintre cele mai exclusiviste cluburi din lume se găsesc în Ginza. Nu toate opțiunile în privința shopping-ului și cluburilor sunt costisitoare, există și variante mai ieftine. Tot în Ginza se găsește și teatrul Kabukiza, proiectat de unul dintre cei mai faimoși arhitecți japonezi, Kuma Kengo. Adiacent teatrului s-a construit o clădire de birouri care demonstrează că tradiția și modernismului pot coexista.

În apropierea palatului, se găsește piața de pește Tsujiki care “etalează” peștele pescuit în zona Tokyo. Există chiar și o licitație de pește care începe la 5 dimineața și se termină în jurul orei 7. În mod normal este interzisă publicului, dar în prezent un număr redus de persoane este lăsat să asiste. Dacă vreți să trageți cu ochiul, trebuie să ajungeți printre primii. Nici așa nu este sigur că veți fi admiși. Partea cea mai frumoasă din experiența din piață este un mic-dejun sau prânz cu pește foarte proaspăt la oricare dintre standurile de lângă piață. Dacă ai impresia că ai mâncat un sushi grozav în viața ta, sushi din piața Tsujiki îți va demonstra că te-ai înșelat. Prețurile sunt pe măsura gustului. Am plătit 15 euro pe 6 sushi cu ton. Și era la ofertă!

www.fly-go.ro

Pregătiri înainte de plecare

Bani cash : recomand să aveți la voi bani cash, dolari de preferință, pe care să îi schimbați la aeroport. Schimbul la casele valutare este mai bun decât la bancomate. Japonia este o țară a banilor cash și există multe magazine și restaurante care nu acceptă carduri. Majoritatea prețurilor sunt mari, dar există și modalități de a le ocoli. Interesați-vă bine în fiecare oraș în care ajungeți unde puteți mânca bine și ieftin.

Încălțări comode : veți umbla mult, foarte mult. Deși veți lua metroul, aproape tot ce doriți să vedeți se află la 2-3 km față de stația de metrou. În plus, trebuie să vă descălțați când vizitați temple sau uneori chiar și restaurante tradiționale. Alegeți încălțăminte care se dă ușor jos.

Adaptor pentru priză: prizele lor sunt asemenea prizelor americane, veți avea nevoie de un adaptor pentru a vă încărca aparatele electronice.

Bețe de mâncat : pregătiți-vă să mâncați totul cu bețe, inclusiv supa. Nu e așa de greu cum pare. Se mănâncă tăițeii prima dată, iar apoi se bea zeama. Există restaurante care vă oferă și linguri, dar nu veți primi aproape niciodată cuțite. Ca să vă fie mai ușor să mâncați orezul cu bețe, nu puneți soia peste el pentru că se va împrăștia. Și mi s-a spus că este o jignire să nu mănânci orezul așa cum ți se servește. Eh, suntem turiști, pe noi ne iartă!

Circulația : în Japonia, mașinile circulă pe stângă. La fel se întâmplă și în stațiile de metrou sau în gări unde oameniii staționează pe scările rulante pe partea stângă, nu dreapta cum facem noi în Europa. În unele stații, se circulă totuși pe dreapta, dar există săgeți pe jos care vă ajută și vă arată sensul. Ar fi indicat să le urmați pentru că într-o asemena aglomerație dacă nu vreți să riscați și vă ciocniți cu alte zeci oameni. Uneori nu se respectă direcția și este totul destul de confuz.

Fumatul : fumatul este încă permis în majoritatea barurilor și restaurantelor, dar am văzut puțini fumători. În spațiile publice foarte aglomerate, fumatul este interzis. Timp de două săptămâni, nu cred că am văzut mai mult de 10 fumători, dintre care nicio femeie.

Și ultimul sfat înainte de plecare: pregătiți-vă să faceți cunoștință cu un oraș impresionant de care vă veți îndrăgosti la prima vedere!